Dragostea nu are vârstă: povestea lui Luc, motanul „de pe vremea dacilor” adoptat de o sibiancă

Aproape că nu este zi în care la adăpostul Animal Life să nu ajungă animale abandonate, rănite sau uitate de lume. Unele sunt pui jucăuși, altele adulți în putere. Mai sunt și cei precum Luc, suflete prea obosite.

Luc nu mai este tânăr. Din contră, este un motan atât de bătrân încât, în glumă, voluntarii spuneau că este „de pe vremea dacilor”. Când a fost găsit pe stradă, era epuizat și foarte slăbit. „La prima vedere părea un caz grav, fără speranță. Dar adevărul era însă altul: Luc nu era bolnav, ci doar prea obosit și prea flămând. Era prea singur pentru o lume care se mișcă mult prea repede pentru cei ca el, ajunși la o vârstă înaintată”, spune Maria Cismaru, voluntar Animal Life Sibiu.

Luc a fost preluat și îngrijit. Șansele de adopție păreau inexistente. Și totuși, viața are un mod surprinzător de a schimba scenariile.

Povestea lui Luc a ajuns în online, iar printre miile de oameni care au văzut-o, cineva a ales să nu dea click și să treacă mai departe. O doamnă cu suflet mare a decis că bătrânețea nu este un motiv să nu iubești, ci, dimpotrivă, un argument în plus.

„Astăzi, Luc nu mai este motanul obosit de pe stradă. Este acasă. Are un colț cald, are liniște și, mai ales, are pe cineva care îl iubește”, mai spune Maria Cismaru, amintind totodată că noua stăpână a motanului a transmis un mesaj celor de la Animal Life: „Luc e mult mai vioi. Mă bucur așa mult că îl am!”

Ca o mică minune în plus, Luc a început chiar să se joace ca atunci când era doar un pui. Cu jucării, cu liniște, cu noua viață pe care o trăiește acum în casa unei sibience cu mult suflet.

Luc ne reamintește un lucru simplu și esențial: nu există animale „prea bătrâne” pentru a fi iubite. Există doar suflete care își așteaptă șansa de a oferi și primi iubire.