Două planete ale Teatrului, aprinse în lumina rampei Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu

Două volume remarcabile mi-au dovedit, a câta oară, rostul universal al Festivalului Sibian de Teatru, anotimpul regăsirii în cuvinte a Frumosului. Ambele volume sunt editate- cu rigoare vrednică de a fi remarcată, de către colegii noștri sibieni Diana Nechit și Andrei C. Șerban – și reprezintă un necuprins de gândire și dinamică a înțelegerii textului de teatru.  În cadrul Antologiilor Lansman – punct de reper constant al valorificării textelor teatrale- au apărut așadar Teatru în doi, în trei. O antologie de teatru francofon contemporan (Editura Universității Lucian Blaga, Sibiu, 2021, 316 pg.) și Teatru African contemporan. De expresie franceză (Editura Universității „Lucian Blaga”, Sibiu, 2021, 149 pg.). Ambele volume dispun de o Prefață a lui Constantin Chiriac (pp. 7-11 și pp. 7-11) și o alta semnată de Emile Lansman (O comoară de inspirație, pp. 11-16 și, respectiv, O altă viziune asupra lumii, pp. 9-12) cărora se adaugă scurte prezentări realizate de cei doi editori-tălmăcitori ai textelor (Teatru în doi, în trei. Un pretext, pp. 17-18 și Teatrul african de expresie franceză: în loc de argument, pp. 13-14). Suntem chemați la degustarea unor texte de teatru reprezentative. Pe unii dintre autori îi regăsești între scenariștii ori coscenariștii unor filme africane inspirate, îi afli în paginile revistelor de teatru ca buni cunoscători ai fenomenului teatral internațional. Textele acestea însă dezvăluie sensibilități, problematici ample și rezoluții personale la o serie de teme generate de lumea gândirii și negândirii de astăzi. Editorii, inspirați revin asupra termenului și nu întâmplător, ne oferă astfel două cercuri de străbătut, două șotroane textuale atent construite. Din primul volum reținem, pe repede înainte: Nicio veste încă (Michel Bellier), Livropatul (Thierry Debroux), Cei care nu trec de iarnă (Solenn Denis), Un domn în vârstă ordonat (Jean- Pierre Dopagne), Isolda cea din penumbră (Eric Durnez), Cicloane (Daniely Franciscque), Exercițiul uitării (Emma Hache), Factorul uman (Thierry Jansen), Rapsodie (Gael Octavia) și Copilăria într-o găleată (Sonia Ristic). Din cel de-al doilea, de care m-am lăsat topit pentru frumusețea unor texte: Zilele se târăsc, la fel și nopțile (Leandre-Alain Baker), Targuiya (Moussa Diagana), Recuperări (Kossi Efoui) și Valea ignoranței (Hermas Gbauidi). Două volume de Antologie cu sens unic, aducând aproape continentele unei euhologii teatrale remarcabile.