Două lucrări de exegeză nou-testamentară de nelipsit din cultura creștinului azi

Părintele Profesor Constantin Preda- eruditul dascăl de Noul Testament al Facultății de Teologie „Patriarhul Justinian” din București- oferă celui dispus să studieze coerent și atent Noul Testament două ajutoare remarcabile. Vorbesc despre volumele Modelul comunității apostolice din Ierusalim (Ed. Cuvântul Vieții, București, 2021, 423 pg) și Sfântul Luca- Evanghelistul și istoricul lui Dumnezeu (Ed. Doxologia, Iași, 2021, 346 pg.). Sunt pagini de reflecție și informație remarcabilă, atent dozată și propusă unui cititor exigent cu propria cultură. Mi-e greu să descopăr în limba română volume asemănătoare pe subiectele alese spre a fi puse la dispoziția noastră. Poate doar traduceri- Gianfranco Ravasi ori Michael Hesemann- ori reconstituirile din timpurile trecute ale exegezei românești realizate de Vasile Gheorghiu ori Patriarhul Iustin Moisescu despre Discursul Sfântului Apostol Pavel în Areopag rămâne măsură gândirii exegetice românești. Lor se pot adăuga volumele de antropologie paulină marca sibiană a Părintelui Grigorie T. Marcu ori Nicolae Mladin, devenit ulterior Mitropolit al Ardealului. Așa cum introducerea la Evanghelia de la Ioan – prologul- realizată de Părintele Sofron Vlad (Prolog la Evanghelia a Patra, Cluj, 1937) rămâne și ea în panoplia exegezei românești în centrul oricărei preocupări în Noul Testament. Desigur că o altă serie de scrieri teologice în domeniul exegetic inspiră și ele exigență în exegeză. Dar lucrările acestea- scrise după regulile oricărei cărți care se voiește a fi pusă în mâna cititorului – schimbă centrul de greutate de pe bibliografia prea grabnic așezată sub semnul competenței pe scriitura competentă și bine ancorată în bibliografie. Propunerea din textele pe care le avem la îndemână este simplă. Evanghelia și Faptele Apostolilor sunt cărți în care este prezent Iisus Hristos ca Domn și Dumnezeu, persoana divino-umană care s-a întrupat în Istorie, a trăit și pătimit în Istorie și a Înviat în cvadratura temporală și de gândire umană. Istorie. Așa cum prima comunitate creștină- coagulată îndată după Înviere și dinamizată în veșnicie prin Pogorârea Duhului Sfânt își desfășoară propria istorie „organizațională” în Istorie. Fără să o eludeze ci înfruntând-o atunci când schimonosește mărturia lui Iisus Hristos. Ambele volume descoperă continuitatea dintre Istoria Mântuitorului și aceea a Apostolilor, martorii Învierii într-un program al cărui centru rămâne Ierusalimul. Narator de preț, iconar de episoade dramatice, bun diagnostician al oamenilor care intră în contact cu Hristos și Evanghelia Sa, Luca rămâne un istoric al voii lui Dumnezeu.

Bucuria cea mai mare pe care poți să o ai ca om de lectură este să descoperi posibilitatea de a învăța sau de a-ți pune în ordine cele pe care le știi despre subiectul cărții. Pentru aceea ambele volume ale Părintelui Constantin Preda îmi sunt bucurie. Mare și curată.