Disciplina naște campioni. Cum transformă Taekwon-Do copiii, cu Alexandru Băilă, campion mondial

Sportul nu înseamnă doar mișcare. Înseamnă disciplină, iar disciplina poate transforma un copil într-un adult punctual, responsabil și respectuos.

Alexandru Băilă, campion mondial la Taekwon-Do ITF, a explicat pentru Tribuna cât de important este ca un copil să practice un sport, ce înseamnă Taekwon-Do dincolo de tehnici și competiții și cum i-au modelat propriile experiențe drumul în artele marțiale.

„Fiind o artă marțială, Taekwon-Do presupune disciplină, respect de sine, respect față de colegi și față de instructor, și desigur, mult autocontrol”, explică Alexandru Băilă.

El subliniază că acest sport se construiește pe cinci principii fundamentale: respect, integritate, perseverență, autocontrol și spirit de luptă neînfricat, valori pe care copiii le învață încă din primele luni și care nu rămân doar în sala de antrenament.

Potrivit sportivului, aceste repere îi ajută pe cei mici să își formeze caracterul și să își înțeleagă mai bine locul în comunitate. „Având în minte aceste principii, un copil, fie la început de drum, fie deja avansat, își poate contura un caracter solid, benefic pentru el și pentru mediul în care trăiește. Transformările sunt vizibile în timp: copiii devin mai disciplinați, își gestionează mai bine emoțiile, capătă încredere în ei și încep să-și asume responsabilități, atât în sport, cât și în viața de zi cu zi”.

Beneficiile fizice ale Taekwon-Do-ului

Vorbind despre beneficiile fizice ale Taekwon-Do-ului, Alexandru spune că flexibilitatea și mobilitatea sunt esențiale în dezvoltarea copiilor. „Indiferent că au șapte, opt, zece sau 15 ani, flexibilitatea este primordială. Și noi, adulții, dacă am respecta mai mult această componentă, am simți imediat beneficiile. Exercițiile specifice artei marțiale contribuie la o dezvoltare armonioasă, previn accidentările și oferă o bază fizică solidă pentru orice alt tip de activitate sportivă”, spune campionul.

În perioada de creștere, ligamentele și musculatura se dezvoltă constant, iar dacă nu sunt antrenate să fie flexibile pot deveni rigide. Această rigiditate crește riscul ca, la o mișcare bruscă, nu mușchiul, care este bine structurat, să cedeze, ci tendonul, partea cea mai vulnerabilă.

Tocmai de aceea, flexibilitatea și mobilitatea sunt „extraordinar de importante” pentru copii, indiferent de sportul practicat: Taekwon-Do, fotbal, drumeții sau orice alt tip de mișcare. Fără aceste calități, o simplă călcare strâmbă sau o mișcare rapidă poate duce la accidentări, precum rupturi de tendon.

Alexandru povestește și un caz concret care ilustrează cât de mult poate influența Taekwon-Do comportamentul unui copil. O mamă i-a adus la sală băiatul care devenise foarte indisciplinat după o tragedie în familie. Copilul nu-și mai putea gestiona emoțiile, era agitat, își lovea colegii și avea dificultăți de adaptare la școală.

La recomandarea unui prieten care își avea deja copilul la Taekwon-Do, femeia a decis să încerce acest sport. După o perioadă de acomodare, băiatul a început să îndrăgească antrenamentele, iar energia sa negativă s-a transformat treptat în motivație și efort controlat. „Nu-și mai lovea colegii, ci sacul de box. Își consuma energia prin alergare, exerciții de coordonare, mobilitate, condiție fizică și lovituri lucrate corect”, explică instructorul.

După câteva luni, mama i-a spus că nu își mai recunoaște copilul, atât de mult se schimbase în bine. Alexandru spune că astfel de transformări sunt frecvente, pentru că în artele marțiale fundamentul este disciplina și respectul, valori pe care copiii le integrează natural în timp.

„Taekwon-Do este o artă marțială, iar într-o artă marțială accentul cade în primul rând pe disciplină. Poate că în alte sporturi nu se pune atât de mult accent pe acest aspect, însă aici baza este disciplina și respectul. Mulți părinți se tem de sporturile de contact, dar aceste temeri sunt nejustificate atunci când antrenamentele sunt făcute corect”.

Taekwon-Do și percepțiile greșite

Alexandru Băilă atrage atenția și asupra percepțiilor greșite legate de artele marțiale. „Mulți părinți cred că, dacă-și aduc copilul la Taekwon-Do, va primi imediat mănuși și cască și va începe să se bată. Este complet fals. În realitate, o artă marțială trebuie privită înainte de toate ca o formă de autoapărare și de construire a caracterului. Practicantul ajunge să aibă suficientă încredere în sine încât să își cunoască potențialul și nivelul de pregătire, iar într-o situație tensionată să fie capabil să-și păstreze autocontrolul. Într-un moment nefavorabil, copilul învață să privească obiectiv situația și să ia decizia cea mai bună, nu să reacționeze impulsiv”.

Potrivit instructorului, părinții ar trebui să vadă artele marțiale ca pe un avantaj real pentru copil, în primul rând prin faptul că-l ajută să învețe să se apere și să își gestioneze emoțiile. „Ca antrenor, nu ești doar instructor. Uneori ești și terapeut, iar copiii te privesc ca pe un prieten. Tocmai de aceea, lucrul cu cei mici presupune și cunoștințe de psihologie. În sala de antrenament, mulți sportivi par siguri pe ei, execută corect exercițiile și se joacă relaxați. Însă, odată ajunși pe tatami, la concurs, într-un mediu diferit de cel familiar, apar emoțiile puternice și reacțiile neașteptate. Atunci ies la suprafață adevăratele trăiri, iar pentru instructor devine mai dificil să gestioneze momentul. Dacă sportivul este copleșit, e greu să mai stabilești legătura cu el în timpul probei”.

Instrucția mentală joacă un rol esențial în sporturile de contact, iar Taekwon-Do nu face excepție. În timpul meciurilor de sparring, atunci când adversarul reușește să puncteze, sportivul trebuie să fie pregătit să depășească rapid frustrarea și să revină în luptă.

„Într-o fracțiune de secundă, îți trec o mulțime de gânduri prin minte, iar antrenamentul mental te ajută să depășești momentul și să continui”, explică instructorul.

El vorbește și despre sprijinul pe care ar trebui să îl ofere familia. Deși nu este părinte, a văzut mulți copii afectați de presiunea rezultatelor și de comparațiile impuse acasă. „Cea mai mare greșeală este să îi spui unui copil că nu e bun doar pentru că nu a luat locul I. Poate are ani de muncă în spate și vine acasă cu un loc II sau III, iar un astfel de reproș îl poate doborî. Exemplul înotătorului David Popovici este unul concludent: după fiecare concurs, indiferent de rezultat, părinții îl așteptau cu o prăjitură pregătită special pentru el. O atitudine bazată pe încurajare, nu pe presiune, este fundamentul sănătos pentru orice copil care practică un sport”.

Reușitele nu apar peste noapte

La final, instructorul le transmite un mesaj copiilor care visează la performanță: drumul este lung, dificil și nu are scurtături. Reușitele nu apar peste noapte. „Am devenit campion mondial după  de ani de Taekwon-Do. Prima participare la un Campionat Mondial am avut-o la 23 de ani, iar titlul l-am obținut abia la 31”.

În această perioadă, spune el, au existat multe competiții, multe încercări și tot atâtea dezamăgiri. De aceea, motivația inițială nu este suficientă: ea se consumă repede, iar în locul ei trebuie să rămână disciplina.

„Când dispare motivația, intervine disciplina. Asta trebuie să rămână constantă”, subliniază el. Copiii trebuie să știe că vor exista momente de descurajare, clipe în care vor simți că nu mai pot sau vor dori să renunțe. „Exact acele momente definesc dorința și caracterul unui campion”, spune instructorul, convins că perseverența face diferența între cei care renunță și cei care ajung sus.