Diferența dintre trotinetă și mașină este mai mare decât că ambele au roți

Scrisesem mai demult – dar nu prea demult – despre o petiție care cere interzicerea folosirii trotinetelor electrice de către minori. Săpând mai adânc în poveste, am aflat și cauza ei: un accident mortal al unui minor, „grație” trotinetei. Evident că dincolo de tragicul situației, realizezi că nu se moare chiar așa de ușor din cauza mersului pe trotinetă. Ci că apar anumite elemente care duc la așa ceva. Nu mai intrăm în detalii, că le știm cu toții. Știm și cum și pe unde sunt folosite trotinetele.

În mediul online sunt deja discuții pro și contra interzicerii minorilor de a folosi trotinetele acestea electrice. Unii, în mod justificat, sunt pentru. Este normal, că ție, ca părinte de victimă, să ți se recunoască „meritul” că ai contribuit la nenorocirea sau moartea copilului tău, oferindu-i ceea ce nu trebuia să folosească și ceea ce, dacă nu ar fi folosit, ar fi fost întreg. Pentru că asta e, majoritatea celor de vârste minore de pe trotinete nu au un elementar discernământ privind modul de a le folosi și regulile pe care trebuie să le respecte. La care se adaugă teribilismul specific și plăcerea de a se da mari și de a se crede super-bikeri. La care se mai adaugă zecile de tutoriale de pe YouTube despre cum să anulezi limitatoarele de viteză cu care sunt dotate, din fabricație, trotinetele electrice. Tutoriale care au mii de vizualizări şi NU sunt interzise. În mod normal, până când nu ai vârsta necesară ca să răspunzi juridic pentru faptele tale, ar trebui ca relația dintre tine și troti’ să fie la nivelul de „ia de te uită” şi „vizionare plăcută”.

De partea cealaltă a baricadei sunt apărătorii (folosirii) trotinetei electrice, mai mult ca sigur din categoria mămicilor și tăticilor care au băgat bani în așa ceva pentru copiii lor, că vorba aia, „toți au” și să nu fie mai prejos decât restul și să fie marginalizat în bula aia a lor. Mai e şi un alt motiv, plăcerea de a contrazice care a devenit hobby dacă nu chiar dependență. Argumentele apărătorilor trotinetismului Sunt inspirate de cele din perioada promovării legii care inetrzice fumatul. Adică ceva de genul că dacă ceva ucide şi e interzis, să interzicem tot ce poate ucide. Și au fost date ca exemplu mașinile. Că și ele fac accidente, că sunt mai multe victime de la mașini decât de la trotinete, că morala ar fi să nu se ia nicio măsură că na, asta e viața omului, trecătoare ca în hiturile lui Aurel Tămaș.

Numai că aici intervine altceva. Că diferența dintre trotinetă și mașină este mai mare decât că ambele au roți și merg pe drum. Este cea a, cum am spus, a discernământului și a răspunderii. Ca să mergi cu mașina, trebuie să ai vârsta legală. Să faci o școală și să dai un examen teoretic și practic. Și cunoști și să respecți regulile de circulație. Iar când o comiți, să răspunzi tu, nu mami sau tati care se fac că nu știu cu ce se ocupă juniorul lor pe trotuarele și carosabilele localităților. Adică să nu mai auzim aia cu „n-avem ce le face că sunt minori”.

DEci, dragi părinți iubitori de a da pe mână trotinete copiilor proprii, ia să vedem cum ați răspunde la întrebările acestea. Câtă legislație rutieră cunosc copiii voștri? Ce cursuri de bune practici și de conducere a trotinetei au urmat? Au vârsta de la care pot conduce fără probleme aşa ceva? Știți ce face el când e pe trotinetă? Aveți certitudinea că nu a „umblat” la ea ca să-i mărească viteza? Sunteți dispus să răspundeți penal și civil, pentru faptele lui? Nu că aș aștepta neapărat răspunsuri, dar întrebările acestea ar trebui să vi le puneți și voi, înainte de a-l ridica la rangul de mare trotinetist.