Dialog fără opţiuni=monolog inestetic

Limba română nu e niciodatã cum crezi cã vorbeşti

S-a petrecut încă o demonstraţie inestetică de reprezentare extrenă-cea internă fiind înafara opţiunilor de orice perspectivă-şi suspectez o rea-voinţă prin "bunăvoinţa" de a nu supăra, incita, actualiza, ambuteia politic şi sonda moral în ceea ce ştiam că ne aparţine, şi, poate, mai există. Să-i spun incapacitate de a dialoga, între mizele sau ghilimelele unui monolog sterp, ar fi o prelungire a efectului tautologic-politic, practicat la nivel naţional. Sau ca pe vremea, sau între vremurile când Europa era mai mult vestită decât vestică. S-au modificat opţiunile şi ciudăţeniile s-au multiplicat, prin monologuri cenzurate, care nu au şansa să mai schimbe ceva. În schimb, invocăm opţiuni, câteodată la îndemână, dar nu este subiectul de astăzi.

Subiectul nu este actual. Se repetă, prin uniformizare, la nivelul "dialogului" europenizat prin oportunităţile monologului dintr-o tăcere actualizată. Suntem cusuţi în interiorul unui timbru "împăiat", din moment ce i-a căzut chipul şi impresia, şi ceea ce s-ar putea să nu ne impresioneze. Din momentul acela, când se suprapune dialogul peste turnesolul închipuit, folosim etapele dialogului trucat.

Cine -cu altcineva se dialoghează- e o inversiune în rebeliunea gândurilor. Suntem într-un dialog unde ne ascundem intenţiile. Secolul trecut nu ne-a folosit trecutului, de unde ne tragem. Şi nici acesta nu e dispus dialogului…

***

Vizita preşedintelui român în Ungaria a fost bilingvă, pe alocuri şi doar atât. Nimic de reţinut, chiar dacă aş vrea să fiu generos şi nici maliţios nu sunt. Nu mi-a oferit nimeni motive temeinice.

Dialog la mezanin. Întâlnirea de la Budapesta, nicidecum de înalt nivel, cel puţin pragmatic, nu poate fi analizată. În cel mai bun caz e bifată. Într-o anumită logică, nici nu s-a întâmplat. A fost o tăcere peste pusta diplomaţiei. A fost cea mai statică, uniformizată până în zona neînţelesului întâlnire deja uitată. S-a dorit să fie uitată dinainte ca cineva să propună ce nimeni nu-şi dorea.

Monolog la demisol. Când premierul ungur "vizitează" şi crede că intimidează prin Ardeal, e tăcere şi la Cotroceni, şi la guvern. Mai contează că stăpânul doamnei Katalin Novak-realul, de facto şi previzibilul Viktor Orban-nu avea chef de destăinuirile şi intenţiile preşedintelui nostru? Nu cred şi de ce m-ar tenta? Aş putea crede, între limitele diplomaţiei monocolore, că totul a fost o "lucrătură" cu martori de unică trebuinţă la masa unde s-au învârtit memorii nedefinite.

Într-un comunicat fără discurs, se "spune" că "şeful statului român" <ceastă instituţie este neconstituţională (n.n.)>> a transmis o avertizare principială: "Este absolut necesară evitarea gesturilor unilaterale sau controversate". Interesantă şi o noutate (chiar dacă este oficializată), din moment ce subiectul de astăzi e ceea ce nu s-a întâmplat…