De ce fac tinerii sibieni „lucruri gratis”: voluntariatul la Crucea Roșie, din interior

La Sibiu, peste 100 de tineri își dedică o parte din timp activității de voluntariat ale Crucii Roșii, convinși de necesitatea, dar și de beneficiile gestului lor. Printre ei, Iulia Boar și Georgiana Necșoiu, două sibience pentru care voluntariatul a început încă din liceu. Au început timide, dar nu au renunțat, s-au adapatat și astazi se bucură de experiența dobândită în ani de zile.

Iulia Boar are 23 de ani și a intrat în familia Crucii Roșii în 2016. Era elevă în clasa a IX-a atunci când a participat la distribuirea de pliante pentru campania  „Let’s go Romania”. Însă acea campanie urma să îi deschidă un drum.

„Am descoperit  interesul pentru primul ajutor. La început eram „victimă” în concurs, apoi am ajuns să jurizez participanți. Îmi este foarte drag acest concurs, este o parte din mine deja”, spune tânăra.

De-a lungul celor nouă ani de voluntariat, Iulia a participat la competiții sportive, la acțiuni de prim-ajutor, dar și la tabere de pregătire pentru dezastre. Experiențele din tabere i-au rămas întipărite în minte: „Am învățat să organizăm o tabără pentru sinistrați, să facem un adăpost, să filtrăm apa și să găsim hrană”, explică Iulia.

„Voluntariatul te dezvoltă, te maturizează”

Unul dintre momentele care au marcat-o profund pe Iulia a fost prima vizită într-un centru de plasament, la Turnu Roșu: „Am plâns o zi întreagă, după. Era prima oara când mergeam într-un centru și am simțit cât de greu le este copiilor. Atunci am înțeles că nu lucrurile materiale contează, ci prezența, atenția, un gest mic care poate face diferența”, povestește voluntara.

Voluntariatul i-a adus numai si numai  beneficii, prieteni, experiențe și lecții din care a avut ce învăța. Dar mai mult decât atât, a ajutat-o să se descopere pe ea și să treacă peste timiditate.

Foto: Facebook Iulia Boar

„Eram timidă, voiam să renunț, dar am continuat. Am ieșit din zona de confort, am cunoscut oameni noi și am învățat să vorbesc în public. De multe ori am fost întrebată de ce fac lucruri pe gratis, dar când faci ce îți place, nu simți cum trece timpul. Iar voluntariatul te dezvoltă, te maturizează”, povesteste Iulia.

În prezent tânăra lucrează într-o asociație unde implementează proiecte europene. Deși volumul mare de muncă nu îi permite să participe la toate activitățile, găsește mereu timp să revină la Crucea Roșie: „Nu m-am gândit niciodată să renunț”.

Georgiana și lecția inundațiilor de la Alba

La fel ca Iulia, Georgiana Necșoiu a intrat în lumea voluntariatului în timpul anilor de  liceu. Are 22 de ani și este voluntară din 2019. Recunoaște că la început nu era convinsă, dar si-a zis să încerce: „Nu voiam să vin, dar mi-am făcut curaj, mi-a plăcut și am rămas. Acum îmi dau seama cât de mult m-a ajutat această experiență, mai ales că am fost acceptată la masterul de Servicii Sociale.”

Un episod care i-a schimbat perspectiva a fost misiunea din Alba, acolo unde voluntarii Crucii Roșii au sprijinit comunitățile afectate de inundații: „Am văzut mașini luate de ape, poduri dărâmate, case distruse. Era foarte rău. Atunci mi-am dat seama cât de mici suntem noi în comparație cu natura”, spune Georgiana.

Foto: Facebook Georgiana Necșoiu

Voluntariatul i-a oferit experiență, dar și șansa de a cunoaște oameni noi. Una dintre cele mai frumoase amintiri o are din tabăra pentru „Salvare din apă”, unde a înotat în Dunăre și a participat la exerciții de căutare și localizare: „Am învățat ce înseamnă disciplina și organizarea. A fost greu, dar frumos. Am legat prietenii, am primit premii, am participat la workshopuri. Și cel mai relevant a fost că am cunoscut trei membri ai Crucii Roșii Italiene, care ne-au povestit, la randul lor, despre experiențele lor.”

Pentru Georgiana, voluntariatul nu reprezintă o muncă grea sau o povară care să-i ocupe tot timpul: „Dacă vrei ceva, îți faci timp. Și satisfacția pe care o simți atunci când ajuți pe cineva nu se compară cu nimic”, mai spune ea.

Atât Iulia, cât și Georgiana se simt ca într-o familie la Crucea Roșie Sibiu, acolo unde atât tinerii cât și vârstnicii se sprijină și se respectă reciproc: „Avem și „Clubul de Aur”, unde vin persoane în vârstă să facă activități alături de noi”, adaugă una dintre fete.

Seniorii sunt deschiși, prietenoși și împărtășesc experiențele lor, iar relația dintre generații e una foarte frumoasă și strâns legată.

Întrebate de ce fac voluntariat, cele două spun  că satisfacția de a ajuta  pe cineva fără a aștepta ceva în schimb este neprețuită.

Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te!