Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Nu ştiu dacă cineva, cel puţin din oraşul ăsta, nu a fost, când era copil, mâncat de curiozitatea de a intra în casele şi curţile vechi de pe centru, măcar ca să vadă cum e acolo. Şi nu ştiu dacă nu are nici acum curiozitatea asta. Aşa că e normal ca atunci când ţi se oferă o asemenea ocazie, tu să o marchezi, pe cât îţi permite timpul şi programul „locaţiilor”. Mai ales când poţi face asta, pentru că la Sibiu, acum are loc evenimentul numit chiar „Case Deschise Sibiu”.
La „ofertă” au fost opt clădiri din oraş, din care am vrut să vizitez patru şi am vizitat în detaliu până acum una, plus o expoziţie. M-au interesat clădirile cu valoare istorică, deoarece nu totdeauna ai şansa să intri într-un spaţiu privat şi să primeşti informaţii, să vezi şi să fotografiezi. Pot spune că a meritat.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Expoziţia din Piaţa Mare
Pentru început am vrut să văd CE. Care este „oferta”, ce este programat, care case sau alte construcţiii, vechi sau noi, sunt accesibile publicului la ediţia din acest an a „Case Deschise Sibiu”.
Am reuşit aceasta vizitând expoziţia exterioară din Piaţa Mare, unde era, în deschidere, un afiş cu toate locurile vizitabile din judeţ şi oraş: biserici, case vechi (da), birouri de arhitectură, biserici fortificate, plus se anunţau diverse ateliere.
Exponatele expoziţiei din Piaţa Mare din faţa Muzeului „Brukenthal”, sunt de fapt prezentări ale „caselor deschise”, format poster, cu imagini şi text, grupate pe tematica locurilor vizitabile. Sunt trei ssecţiuni: birouri de arhitectură, clădiri din mediul urban, care după cum spune prezentarea oficială „reflectă intervenţii contemporane sau restaurări realizate în oraşul Sibiu”, şi clădiri din mediul rural, care conform aceleiaşi surse, „ilustrează felul în care arhitectura se adaptează specificului local și nevoilor comunităţilor din afara centrelor urbane”.
Fiind în general circumspect cu privire la felul acesta de expoziţii, de regulă semi-ignorate de cei care parcurg de obicei veşnic grăbiţi Piaţa Mare, la care s-a adăugat vremea suficient de ostilă care aducea în zonă un vânt rece tipic locului, care bate totdeauna dinspre strada Samuel Brukenthal, mă aşteptam la un singur vizitator: eu. Nu a fost aşa. Chiar dacă „atmosfera” locului era cum era, expoziţia nu ducea lipsă de public. Care public era chiar interesat de ceea ce se vedea. Dintre cele 16 obiective prezentate, am ales patru. Două pentru marţi şi două pentru miercuri. Marţi am bifat un obiectiv şi jumătate: sediul Ordinului Arhitecţilor din România de pe Mitropoliei 17 şi magazinul „Zestrea” de pe Avram Iancu 6. OK, programul oficial de vizitare era pe 11 octombrie, deci sâmbătă, dar am zis că merită încercat. A meritat.
Casa cu frescă de la nr. 17, strada Mitropoliei
Este o casă obişnuită centrului Sibiului şi străzii Mitropoliei, cel puţin din exterior, care nu iese în evidenţă cu ceva aparte. Curtea este, la fel una tipică Sibiului: curte comună, încadrată de clădirea de care aparţine şi de cea vecină. Nu lipseşte nici balconul-cursivă din lemn de la al doilea nivel, nici rufele puse la uscat, nici, mai nou, maşinile parcate la modul „cum se poate”. Nu lipseşte nici persoana vigilentă care pune întrebarea standard „căutaţi pe cineva”?, rostită pe un ton care totdeauna dă (şi deseori confirmă) o atmosferă destul de ostilă discuţiei. Eu nu căutam pe cineva, ci căutam ceva: intrarea în încăperile sediului Ordinului Arhitecţilor din România, Filiala Sibiu-Vâlcea, pentru a „accesa” locul unde, aşa cum ştiam dar nu văzusem, exista o frescă interesantă, veche, cu reală valoare istorică. Un fel de soră mai anonimă a frescei de la Sala cu Frescă din Piaţa Mică Nr. 22 (despre care am scris). Gazdă mi-a fost Maria Iovan, căreia îi mulţumesc pe această cale pentru timpul „pierdut” cu mine.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Casa este clasată monument istoric de categorie A (importanţă naţională) şi are motive să fie aşa. Este o casă tipică Renaşterii, construită în secolul XVII, pe locul unei locuinţe mai vechi, lucru obişnuit pentru majoritatea clădirilor din centru. Asupra ei s-a mai intervenit în sec al XVIII-lea, iar faţada dinspre stradă arată aşa cum o vedem din secolul XIX. Are două faţade, una pe Mitropoliei, alta pe Xenopol, şi prezintă un exemplu tipic de „scurtătură prin curte”, aceasta fiind, probabil, una dintre puţinele care au mai rămas relativ funcţionale.
Ca elemente interesante, are, pe lângă fresca şi ornamentele pictate din încăperile de la parter, boltite în cruce, un ancadrament din piatră de la o fostă uşă şi fereastra care dă în interiorul curţii, care are şi ea un ancadrament interesant, tot din piatră, fiind unic în Sibiu din cazua formei şi a ornamentelor sale florale. Este vizibil cum intri în curte, pe stânga, dacă te uiţi peste maşina parcată acolo. Pivniţele sunt boltite semicilindric dar nu le-am văzut, că nu intrau în zona vizitabilă, iar câteva camere de la etaj au oramente baroce.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Conorm „Istoria clădirilor comerciale din Sibiu 1790-1990. Oraşul de Sus” realizată de Marian Bozdoc, casa a aparţinut, până în 1630, comerciantului Greger Stamp. Acesta a lăsat-o moştenire fiului său, meşterul aurar Michael Stamp, care la 1657 era senator al Sibiului. Casa trece „din mână în mână” în cadrul aceleiaşi familii (1670-1682 Caterina Stamp, apoi copii săi Georg, Catharina şi Anna), până în 1733 când Samuel Dobosi o va cumpăra pantru ca la 1790 să rămână moştenire soţiei. În sec. XIX, ea a a aparţinut, pe rând lui Carl Angermayer, Josef Filtsch, Carolina Filtsch, din 1887 intrând în proprietatea Fondului de Rezervă Sparkassa. În anii ’30 aparţinea în continuare Sparkassa.
Aici a fost sediul vămii pe mărfuri (1790), comandamentului divizionului trupelor de infanterie (1845), Institutului de (împrumut şi) amanet – Pfandleianstalt până în 1940 şi Institutul German de Ştiinţe.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
În vrema regimului comunist, aici a fost, în anii ’50, Baza de desfacere a Hîrtiei Nr. 2, devenită depozit de hârtie şi anvelope al Întreprinderii pentru Desfacerea Produselor Chimice (1966), Editura Didactică de Stat ulterior Colectivul Tehnic al Editurii Didactice şi Pedagogice iar, din 1982, Depozitul de Carte al Centrului de Librării Sibiu (firma originală încă există la intrarea de pe str. Xenopol). În 2012, spaţiul este achiziţionat de către Ordinul Ahitecţilor din România Filiala Sibiu-Vâlcea ca sediu şi centru de arhitectură .i cultură urbană.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Fresca datează de la 1628. Ca tematică, este una „mondenă”, reprezentând în principiu o petrecere de secol XVII. În prima „scenă” sunt reprezentate (unele fragmentar, cât s-a putut salva) o masă de formă rotundă (ovală în perspectivă) la care petrec nouă persoane. Două sunt „eroii principali”, o pereche tânără, în „capul mesei”. În partea dreaptă, patru bărbaţi, unul dintre ei posibil militar, în măsura în care ce am identifcat că este „îmbrăcat” cu o platoşă. În stânga, un bufon şi un lăutar în cel mai etimologic sens al cuvântului – un bărbat cântând la lăută, pare-se stângaci. În partea opusă perechii tinere se mai vede o siluetă umană, şi ea masculină. Meniul de pe masă este şi el interesant, putându-se vedea o pasăre friptă, alături de legume şu fructe. Vizibil clar este, în partea stângă, un „stein” de bere. Într-un medalion din dreapta sus se vede o pereche într-o postură romantic-amoroasă, mai mult ca sigur cei de pe locurile principale ale ospăţului. Cred că ar putea fi o „imagine” de la o nuntă. Pe peretele opus, apar fragmentar, două femei îmbrăcate conform „luxului” transilvănean al secolului XVII şi, la fel de fragmentar, o altă scenă de ospăţ, dar cu mai multe persoane, probabil invitaţi mai „comuni” decât „elita” de pe peretele opus. Tot ansamblul acesta artistic denotă o stare de veselie. O veselie care a străbătut secolele. În plus toate camerele dinspre stradă sunt bogat ornamentate, cu motive vegetale şi florale.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
La „Zestrea” de pe Avram Iancu, doar o vedere din exterior
Nefiind încadrat în program, fresca de la magazinul „Zestrea” de pe Avram Iancu nr. 6 am văzut-o doar în fotografiile de la expoziţia din Piaţa Mare.
Conform informaţiilor oferite fresca datează tot din sec XVII şi are o tematică exclusiv religioasă: opoziţia Paradis-Infern. Se presupune că aici ar fi fost o capelă, dar nu este sigur, fresca putând fi şi o mostră a credinţei proprietarului acelei vremi. Ca un detaliu, aici a locuit nobilul român David Urs, baron de Margina, în ultima parte a vieţii sale.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
„Case Deschise Sibiu” a debutat de Ziua Mondială a Arhitecturii, sărbătorită pe 7 octombrie şi va dura până duminică, 12 octombrie. Evenimentul este organizat şi cofinanţai de către Ordinul Arhitecţilor din România, Filiala Sibiu Vâlcea.
E posibil să fie şi un „va urma”, evident în măsura posibilităţii accesului la obiective, pentru că mai sunt planificate şi alte vizite.
Cosmin PAL
Cosmin PAL
Cosmin PAL
Cosmin PAL
Ștefania VESA
Vlad IGNAT
Ovidiu BOICA
Vlad IGNAT
Cosmin PAL
Cosmin PAL
Nekta Ioana DEDU