Cum să NU foloseşti autobuzul pentru elevi doar de dragul de a ţi-i duce cu maşina

Pentru că acolo este una dintre şcolile "de top" din Sibiu: Şcoala Gimnazială Nr. 15. Unde îşi aduc copiii să înveţe părinţi din toate colţurile Sibiului (şi nu cred că doar ale Sibiului), pentru că găurile din legislaţie permit asta, iar mai mulţi copii egal mai multe ore egal mai mulţi bani pentru cadrele didactice, contraziceţi-mă dacă nu e aşa. Criteriile de înscriere pot fi fentate lejer, că de aceea există traficul de vize de flotant şi chiar este curios să aflăm cam câte persoane cu copii de şcoală domiciliază pe bune prin centru, sau sunt doar aşa, în acte. Dar asta e altă poveste.

A, ziceam că atunci când e Ora H din toate Zilele Z din anul şcolar, strada Bastionului este definiţia în teren a haosului auto. Uneori, când astrele se poziţionează în mod specific, şi strada Şaguna e la fel. Uite, de exemplu, miercuri, e zi "cuminte". De cum cobori din autobuzul nr. care vrei tu, 1, 5, 10, 11 sau 17, îţi dai seama că aici este deja dictatura didactică şi pedagogică. Trecând peste faptul că e nevoie de atenţie mărită ca să nu calci vreun copil-elev care zace pe jos cu nasu-n smartfone obsedat de vreun joc idiot, că dai din coate printre călători că staţia e pe un trotuar îngust, deja peisajul îţi apare în plinătatea lui: maşini parcate oricum şi oriunde.

Una era chiar în staţie, a unei nuştiu ce/care şcoli de gimnastică sau ceva de genul (dar tot cu gimnastică), apoi, una după alta, maşini cu îmnatriculări sibiene sau ne-sibiene, de zici că eşti în sezon pe litoral, nu în zi normală de lucru la Sibiu. Şi vorba bătrânilor din perioada ceauşistă cănd făceau conversaţie la coadă la carne, hehei, acum încă e bine. E bine că în zona şcolii e ceva mai multă ordine, graţie echipajelor de poliţie locală, că altfel ar parca mămika şi tătika şi pe Bastionul Soldisch sau în terasa cu umbrele de la Luceafărul.

Atenţie, am spus că e "ceva mai multă" ordine nu că "e ordine". Dacă nu eşti obişnuit cu atmosfera, impresia este că şcoala a luat foc ori a fost atacată de barbarii de tirani, la ce agitaţie este. Părinţi care m-aş bucura să fie atâţia la un protest împotriva tâmpeniilor guvernamentale sau supraguvernamentale, care se agită de parcă nu şi-ar găsi niciodată copiii. Copii care aşa sunt ei, mai ţopăitori, dar care sunt şi ei agitaţi graţie agitaţiei părinţilor. Maşini parcate la modul care-cum, că strada e mică şi primăria e de vină că nu demolează bastionul, centrul de copii şi chiar şcoala, ca să poată zburda în voie domnii şi doamnele de la volan. Multe maşini pot fi încadrate la fiţă, dar, noa, şi şcoala e considerată la fel .

Aşa, privind din fundal, mă tot întreb ce spune de fapt legea cu privire la înscrierile la o anumită şcoală. Şi am aflat

Ce spune legea

Legea, în acest caz, este Ordinul Ministrului Educaţiei nr.4019/2024 privind aprobarea Metodologiei de înscriere a copiilor în învăţământul primar şi în care se aprobă, aţi ghicit, un alt document, Metodologia de înscriere.

Avem aici termeni interesanţi, ca de exemplu "şcoala de circumscripţie". Art.1 spune clar ca ochiul: "Toţi copiii ai căror părinţi solicită înscrierea în clasa pregătitoare la şcoala de circumscripţie sunt înmatriculaţi la unitatea de învăţământ solicitată". Şcoala de circumscripţie e de regulă aia la care nu "consideri" să înscrii copilul, că peste 14 -15 ani sigur va fi întrebat la angajare unde a făcut clasa a III-a, la fiţă sau la prăpădiţi.

Şi abia DUPĂ AIA; la art 2, se spune că pe locurile libere se înscriu şi ulterior se înmatriculează copiii care provin din alte circumscripţii şcolare, "inclusiv din alte localităţi, în conformitate cu solicitările părinţilor şi cu prevederile prezentei metodologii". Iar dacă numărul solicitărilor "străinilor" de circumscripţie depăşeşte numărul de locuri libere intervine departajarea.

Criteriile de departajare sunt: copil cu certificat medical de handicap; orfan de unul sau de ambii părinţi; cazuri în care sun necesare măsuri de protecție specială; să aibă un frate/o soră la aceeaşi şcoală. Sau dovada scrisă că părinţii locuiesc fix pe raza de "acţiune" a şcolii-ţintă, ceea ce scuze, e greu de crezut, la cum vezi direcţiile unde se răspândesc maşinile după ce se termină acţiunea "îmbarcarea". Am pus aici legea ca să ştiţi şi voi. Şi ca să ştiţi că ştim şi noi.

Avem opt trasee de autobuze şcolare

Pentru ca să nu mai fie nebunia tradiţională la şcolile de succes din Sibiu şi pentru ca, în general, să vină în sprijinul tuturor elevilor, Primăria Sibiu a luat două măsuri principale. Una, abonamentele gratuite pentru elevii de la orice instituţie de învăţământ din Sibiu, pe baza unui card-abonament.

În plus, s-au înfiinţat nu mai puţint de OPT (!) trasee şcolare de autobuz. E1: Magnolia – Şc. Regina Maria – Colegiul O. Goga; E2: Viile Sibiului – Şc. Regina Maria – Colegiul O. Goga; E3: Cartierul Tineretului – Col. O. Goga – Şc. Regina Maria – Piata Rahova; E4: Guşteriţa – Col. O. Goga – Şc. Regina Maria; E5: Broscărie – Col. O. Goga – Şc. Regina Maria; E6: Ciresica – Şc. Regina Maria – Col. O. Goga; E7: Kaufland Arhitecţilor – Col. O. Goga – Şc. Regina Maria; E8: Transcom – Zăvoi – Şc. Regina Maria – Col. O. Goga.

De obicei, le văd trecând goale pe Rahovei sau aşteptând tot goale în "insula" de la capătul lui Şaguna cu Bastionului. Mi-am zis că ia să văd, e chiar aşa cum cred eu şi cum îmi spune lumea, că autobuzele acestea circulă cam degeaba, sau mă înşel?

Ideea iniţială era să urc în unul de undeva de pe traseu, să ajung la destinaţie şi să văd câţi "colegi de călătorie" am. Nu a mers din simplul şi omenescul motiv că am ratat cursa, asta o dată. Apoi, că am aflat că eu ca simplu cetăţean nu am voie în autobuzele de elevi iar domnul şofer m-ar fi dat jos. Iar de legitimaţie nu-mi place să fac uz decât în cazuri extreme şi apoi cine ştie ce probleme i-aş fi făcut şi şoferului, că ar fi trebuit să raporteze prezenţa mea, ar fi fost poate luat la întrebări, şi mai bine nu.

Aşa că am luat un autobuz "normal", un 1 parcă, şi ţup, la prefectură. Lângă mine, ia ghici, câţiva elevi în poziţia clasică: pe scaun, cu nasul în smartfon sau în picioare, făcând acelaşi lucru. Ajuns la destinaţie, văd că e destul timp şi caut să mă încadrez în decor.

Dar circulă goale.

În staţia "specifică", doar un autobuz, că încă nu e ora de vârf 12şi. În schimb, maşini ca pe Valea Oltului când se blochează de la un accident. Totuşi, repet, am văzut şi mai rău. Atmosfera v-am descris-o, doar mai adaug că maşina aceea cu "gimnastică" pe care am văzut-o parcată în plină staţie de autobuz acum e parcată aici. Vânzoleala (la care cel mai mult contribuie părinţii) e la punctul maxim. Văd şi pe cineva în uniformă militară, probabil învoit de la apărarea ţării pe motive de copii şi şcoală. Oricum, lume multă. Zici că e Gara Sibiu în vremurile bune, când venea la amiază acceleratul de Cluj. Mă aşez unde e cel mai linişte: în staţia de autobuz "E" de la "elevi". Trag nişte poze, suficiente ca să îi atrag atenţia şoferului care se uită ciudat la mine că cine-oi fi. Tot aşa, scanând teritoriul, observ că staţia de autobuz a devenit loc de parcare rapidă pentru maşinile care… aduc copii la şcoală. Maşini faine, de oameni grijulii, care nu îşi lasă copiii lor să se amestece cu cei ai altora, fără maşini faine de oameni grijulii.

E culmea orei de vârf 12-12şi. În staţie, două autobuze. Pasageri, am numărat cu generozitate şi cu convingerea că am mai pus de la mine, maximul maximului de 20 de copii. Pentru a mia oară mă întreb de unde şi de la cine au învăţat ei să stea aşezaţi în fund direct pe asfalt, o chestie care am văzut-o doar pe la triburile la care doar s-a auzit de civilizaţie. Era aproape să calc (iar!) pe un elev care stătea tolănit pe jos, exact ca homeleşii din părculeţul cu masă de şah de pe Mihai Viteazu. Bineînţeles, TOŢI cei prezenţi cu ochii în smartfoanele din dotare.

Intru în vorbă cu echipajul de poliţie locală care supraveghează zona. Printre alte lucruri interesante pentru care le mulţumesc, aflu şi că da, autobuzele vin şi pleacă mai mult goale. Ba chiar îmi spun că numărul estimat de 20 de elevi ar putea fi exagerat în materie de "plus".

Şi privesc autobuzele, două bucăţi, mari, frumoase, curate în care abia văd câteva capete de copii. Restul au plecat cu avalanşa de maşini "proprietate", ale părinţilor care îşi duc copii "acolo unde consider eu" să înveţe exact ceea ce pot învăţa la şcoala din cartier, unde se poate merge liniştit pe jos, nu cu escortă, (cum am mai şi văzut chiar prin cartier), maşini care am impresia că sunt prezente şi ca să arate părintele ce statut social are prin zonă, şi care, mari sau mici, normale sau de fiţă, încurcă traficul la modul grupa mare, plimbându-se de la un capăt al oraşului în altul.

Ai impresia că asta e moda la Sibiu (mai ales în ultima vreme), ca doar amărâţii şi "prăpădiţii" să-şi ducă copiii la şcoală în zona unde locuiesc. Restul şi-i duc la o distanţă cât mai mare faţă de domiciliu. Adică, dacă eu stau pe Iorga aş trece de fraier ca să îmi duc copilul la şcoala "Iorga" de pe Iorga şi nu la "Regina Maria" sau la Şcoala 8 de pe Lupeni. Iar cel de pe Lupeni să facă invers. Apropo, când se angajează şi copiii aceia undeva, sunt duşi de mama cu maşina până la poarta/sediul firmei?

*

Păcat dragă primărie, intenţia ta de a ajuta locuitorii cu copii să meargă la şcoala aleasă (graţie şi vizei ăleia şmechere de flotant) nu are succes. Poate de asigurai o flotă de Mertz-uri sau măcar nişte SUV-uri BMW mai putea fi negociat. Dar autobuze, la ditamai locuitorii de metropolă… Iar traficul e fain şi aşa, înghesuit, că ce bă eşti comunist de decizi tu când să circul? Punem pariu că şi cei de fac gălăgie despre pistele de biciclete o ard la volan grupa mare în restul timpului? Aş putea câştiga…