Deși par neclintite şi parte din peisajul urban, multe dintre statuile din Sibiu au istorii care includ „călătorii”, dispariţii şi reamplasări. Patrimoniul statuar al oraşului numără peste 50 de monumente şi busturi, fiecare purtând o parte din istoria locală şi naţională.
Remarcabile din cauza relocărilor și disparițiilor lor sunt bustul lui I. G. Duca, bustul lui Andrei Mureşanu, statuia „Flautistul” (numită şi „Fluieraşul”), statuia Sfântului Nepomuk, statuia lui Gheorghe Lazăr şi Monumentul Victoriei.
I.G. Duca, de pe Bulevardul Victoriei, în părculețul de pe Strada Hermann Oberth
Spre exemplu, după asasinarea prim-ministrului Ion G. Duca, acesta a fost comemorat printr-un bust amplasat pe Bulevardul Victoriei, în 1934. Bustul a fost însă înlăturat în 1947, în contextul instalării comuniștilor în fruntea politicii și societății românești. În 2006, Tribuna publica un articol în care se arăta că bustul urma să fie amplasat în Parcul Tineretului. Totuși, în 2007, s-a decis reamplasarea lui în părculețul de pe Strada Hermann Oberth.
O altă publicație, dispărută între timp, explica: „…Bustul politicianului va fi montat pe un soclu cu înălțimea de 1,80 metri, realizat la rândul său din beton și placat cu granit Baltic Brown” – Monitorul de Sibiu, 2006.
O dispariție nedeslușită nici după mai bine de 30 de ani
Statuia „Fluierașul”, sau „Flautistul”, cum se mai regăsește în unele documente, realizată de Kurtfritz Handel în 1967 și amplasată în Parcul Sub Arini, a dispărut în împrejurări neclare.
Ionel Vitoc, arhitect-șef al municipiului Sibiu, declara la 30 octombrie 1974 că, în acel an, în Parcul „Astra” au fost dezvelite mai multe lucrări: „Fluierașul”, opera sculptorului sibian Kurt Handel, precum și alte trei lucrări semnate de sculptorii Cărămidaru și Imbre Gyenge.
„În Parcul Sub Arini din Sibiu puteți vedea, sau poate ați văzut deja, una dintre statuile mele în bronz, Fluierașul. Aceasta a fost inspirată de tradițiile folclorice ale acestor meleaguri, în special cele din Mărginimea Sibiului. Acum, însă, dacă aș crea un altul, cred că ar fi mult mai reușit și ar putea exprima idei noi”, declara Kurtfritz Handel în 1976 pentru România liberă.
Presa locală sibiană a consemnat dispariția lucrării lui Kurtfritz în 1992. Procesul s-a petrecut treptat, singurele elemente rămase pe loc fiind, în final, pietrele care serveau drept postament.
„Am primit confirmarea de la primărie vizavi de furtul acestei lucrări de artă intrată în patrimoniul țării… Fiind vorba de o sculptură de dimensiuni mici (aproximativ 90 cm înălțime), se pare că bronzul a fost sustras pentru a fi valorificat peste hotare, unde arta are mare căutare, indiferent de modalitatea prin care este procurată”, scria Adrian Popescu în 1992, în Tribuna.
Statuia „Fluierașul” a început să fie compromisă încă din anii ’90. În luna martie a acelui an, Tribuna anunța că fluierul statuii fusese furat: „Sculptura realizată cu ani în urmă de Kurtfritz Handel și amplasată în Parcul Sub Arini din Sibiu este de mult timp lipsită de fluier, elementul care îi dă numele. Cine i-l va reda?”. Ulterior, sculptura a rămas și fără un braț, până când a dispărut în totalitate.
Bustul lui Andrei Mureșanu, între Bistrița și Sibiu
În septembrie 1940, odată cu retragerea autorităților române din Ardealul ocupat, Prefectura județului Năsăud a decis coborârea de pe soclu a statuii lui Andrei Mureșanu, pentru a o salva de eventualele represalii ale populației maghiare sau de o posibilă „desființare” de către noile autorități. Astfel, statuia a ajuns la Sibiu.
În 2024, Dumitru Chiseliță relata în Tribuna că locotenent-colonelul în rezervă C. Dudescu-Călărași a raportat personal generalului „Pion”, comandantul Corpului VII Teritorial, despre demersul mutării. Acesta a luat oficial statuia în primire și l-a felicitat pe ofițer pentru inițiativă.
În 1946, monumentul s-a întors la Bistrița, fiind reașezat pe soclul pe care autoritățile magharo-horthyste intenționaseră, cu doar câțiva ani înainte, să ridice statuia „eliberatorului” Miklós Horthy.
Statuia Sfântului Nepomuk și tensiunile religioase
Eliminarea statuii Sfântului Nepomuk din Piața Mare, în 1948, a avut un impact semnificativ asupra comunității. Ridicată în 1743, statuia reflecta istoria complexă a Sibiului: în secolul al XVI-lea, sașii trecuseră la luteranism, rămânând fără lăcașuri catolice. După 1691, odată cu integrarea Transilvaniei în Imperiul Habsburgic, au sosit iezuiții, care au ridicat Biserica Iezuiților între 1726 și 1733. În 1744, autoritățile habsburgice au amplasat în Piața Mare statuia Sfântului Ioan Nepomuk.
Considerată un simbol al dominației habsburgice, statuia a fost privită cu ostilitate de comunitatea luterană, devenind ținta ironiilor și a unor tentative de vandalizare. Pentru protecție, magistratul orașului a decis ca monumentul să fie păzit de soldați, iar mai târziu a fost împrejmuit cu un gard de fier forjat.
După instaurarea regimului comunist, în 1948, statuia a fost demontată și depozitată în curtea Bisericii Franciscane. Se zvonea atunci că locul ei urma să fie luat de o statuie a lui I. V. Stalin, lucru care nu s-a materializat.
Ulterior, statuia a fost mutată în curtea Muzeului Brukenthal, unde a rămas până în 1988. Atunci, preotul catolic Otto Nutz a cumpărat-o cu prețul simbolic de un leu, după care a fost restaurată și reamplasată în curtea interioară a casei parohiale romano-catolice din Piața Mare, unde se află și astăzi.
Monumentul Victoriei – din centrul Sibiului, la Aeroport
Despre Monumentul Victoriei nu se cunosc prea multe. Există dovezi scrise că a fost dezvelit în 1973, cu prilejul inaugurării Casei de Cultură a Sindicatelor. Sibienii trecuți de prima tinerețe și-l amintesc din centrul orașului, astăzi puțini știu că monumentul aflat în fața Aeroportului Internațional Sibiu este, de fapt, același.
Gheorghe Lazăr: din Piața Mare, la Avrig
În 1984, în Piața Mare a fost dezvelită statuia lui Gheorghe Lazăr, realizată de sculptorul Radu Aftenie. Se întâmplă cu doi ani înainte ca parcul, cu alei și verdeață (amenajat în Piața Mare după 1948) să dispară complet.
Statuia a fost înlăturată în 2004, odată cu lucrările ample de reamenajare a Pieței Mari, și înlocuită, în 2006, cu o altă lucrare realizată tot de Radu Aftenie.
Statuia inițială, cea dezasamblată din Piața Mare, ajunge, în 2023, la Avrig, cu ocazia comemorării a 200 de ani de la moartea lui Gheorghe Lazăr.
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Mihai POPA
Vlad IGNAT
Cosmin PAL
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Cosmin PAL
Vlad IGNAT
știți bancul cu statuia? statu’ ia tot. inclusiv identitatea istorica.