Cum s-a transformat Piața Mare a Sibiului în parc | Detalii mai puțin cunoscute de la sfârșitul anilor ˝40

Pentru sibienii trecuți de 50 de ani parcul amenjat în Piața Mare a Sibiului, cu alei, bănci și arbori, este mai mult decât o imagine dintr-o carte poștală, este o amintire reală, ba, pentru unii dintre ei,  chiar una plăcută. Însă amenajarea, decisă undeva în 1948, deși prevedea o realizare deosebită,  ˝o mândrie a Sibiului˝  după cum scria presa locală în februarie 1948, a vizat numai secundar  interesul public adevărat. Urmărea în primul rând înlocuirea cât mai rapidă a imaginilor trecutului cu unele viu colorate ale noilor culmi de progres și civilizație.

Confirmă acest lucru efortul autorităților, pe atunci organizate în Comisia Interimară, de a reloca  pe repede îninte statuia Sfântului Nepomuk din ceea ce tocmai botezaseră ei ca fiind Piața Republicii.

Statuia lui Nepomuk, mutare cu hei-rup-ul, fără autorizație 

În ziarul ˝România viitoare˝ din ziua de 24 ianuarie 1948  este relatată ședința la care a participat primarul Vasile Hada și o asistență cu mari responsabilități.

˝În planul de sistematizare și înfrumusețare a orașului este prevăzută și mutarea statuii ˝Nepomuk˝ și a fântânii din Piața Republicii. Luându-se în dezbatere această problemă s-a hotărât mutarea acestei statui la biserica Fraciscană sau Ursuline…˝- scria în gazeta care reușea să acopere printr-o formulare atent aleasă disprețul și indiferența dovedite ulterior de comuniști față de tot ceea ce avea legătură cu bisericile, cu minoritățile etnice sau cu monumentele. Se spunea că  mutarea are în vedere ˝prețuirea cuvenită în rândul sfinților˝.

Ei bine, mutarea statuii este decisă, doar că în avântul lor comuniștii nu ținuseră cont că au nevoie de avizul Comisiei Monumentelor Istorice, așa că se opresc.

˝Lucrările de demolare a statuii lui Nepomuk, întrerupte recent pentru solicitarea avizului  Comisiei Monumentelor Istorice asupra locului unde urmează a fi așezată, vor reîncepe în curând˝- scria ˝România viitoare˝ pe 12 februarie 1948.

Era limpede la acea dată că în Piața Republicii se va amenaja un parc, ca urmare a unei decizii luată la nivel local. Presa locală confirmă: ˝ După mutarea acestei statui și desființarea fântânii, Piața Republicii  va fi transformată în parc de recreație, cu alei și rondouri de flori care va constitui o mândrie a Sibiului˝ (˝România viitoare˝).

Munca începe, iar în imaginile vremii, după 1950, găsim actuală Piață Mare cu flori, alei, arbori și bănci pentru odihnă. De jur-împrejur, circulau încă mașini fiindcă traficul pe str.Bălcescu, în Piața Mică, Piața Mare și pe sub Podul Minciunilor nu a fost interzis decât mult mai târziu, ani buni după Revoluția din 1989.

Parcul va rămâne în Piața Mare până în anul 1986, însă până atunci au fost semnalate deseori probleme în legătură cu întreținerea. Ba că florile sunt uscate, ba că unii sibieni își fac cărare peste rondouri… În 1968, spre exemplu, Tribuna publică: ˝ Reguli elementare de estetică urbană spun că actuală îngrămădire de pomi de toate soiurile şi mărimile strică pieţii şi se potriveşte exact ca nuca-n perete într-un ansamblu arhitectonic medieval atât de valoros˝.

Comuniștilor le dă Dumnezeu mintea de pe urmă și încep să-și dea seama că ceea ce au făcut cei în funcții înaintea lor nu e bine. Că o piață mewdievală e o piață medievală și că relaxarea în parc nu este relaxare dacă acesta este înconjurat de mașini.

Haine noi pentru o piață veche

˝Haine noi pentru o piață veche˝ este titlul pe care îl alege Tribuna, pe 18 aprilie 1986, pentru a da vestea reamenejarii Pieței Republicii. Evident, nu se făcuse nicio consultare publică – confirmă articolul care  vine ca urmare a numeroaselor întrebări ajunse  la redacția ziarului.

˝ Mulţi sibieni se întreabă şi — în ultimul timp — ne întreabă ce se întâmplă cu Piaţa Republicii din centrul istoric al oraşului?˝- scrie Tribuna, completând:

˝Din inițiativa consiliilor populare  județean   și municipal s-a hotărât reamenajarea acestei piețe astfel încât să se creeze, între altele, un spațiu în care să poată avea loc diverse manifestări  cu caracter social-cultural, adunări , mitinguri , spectacole în aer liber, parade etc, spațiu de care Sibiul duce într-adevăr lipsa˝- Tribuna  – 18 aprilie 1986.

Arhitectul  Ioan Ene șef de proiect la  Centrul de proiectare județean spune în articolul citat că  piața va fi dominată de două obiective majore: statuia lui Gheorghe Lazăr  și o fântână arteziană decorativă. În plus, vorbește despre eliminarea traficului rutier, despre dispariția trotuarelor, despre mobilier urban de inspirație istorică, practic vorbește despre toate acele elemente care au apărut în Piața Mare odată cu reamenajarea din anul 2005, dar care, în anii ´80  nu s-au făcut.

Așadar Piața Mare se reamenajează, dominată  fiind de statuia lui Gheorghe Lazăr, atât de cunoscută de sibieni (astăzi aflată la Avrig). Merită, însă, spus că statuia a fost instalată încă dinainte ca parcul să dispară complet. Mai exact în anul 1984.

O notă dintr-un articol din septembrie 1984, tot din Tribuna , confirmă că statuia era deja acolo:

˝Tot sâmbătă , în Piața Republicii, a fost vizionată statuia marelui înaintaș al culturii sibiene, întemeietorul învățământului superior în limba română, Gheorghe Lazăr, în prezența autorului lucrării, sculptorul Radu Aftenie și a reprezentanților organelor locale˝.

Volumul ˝SIBIU: De la Villa Hermanni la Capitală Culturală Europeană˝ – Editura ASTRA Museum 2016

Inginerul  Sorin Șerbu, de la fostul Institut de Proiectări Județean și  fost primar al Sibiului între anii 1992 și 1995 și-a amintit într-un Podcast Tribuna de Piața Republicii, de aspectul său de parc și  de aleile care făceau legătura între rondoul central și întrările dinspre Turnul Sfatului, Liceul Gheorghe Lazăr, str.N.Bălcescu și dinspre Muzeul de Istorie (plus încă două alei perpendiculare pe latura cu Biserica româno-catolică și pe cea opusă).  Dar și că pentru amplasarea statuii realizată de maestrul Radu Aftenie, s-a renunțat la amenajarea cu flori de pe latura cu Biserica româno-catolică.

De altfel, momentul instalării statuii, în 1984, este surprins și în documente ale Securității, mai exact într-o notă deținută de CNSAS. Conform acesteia, evenimentul a fost monitorizat de cadre care au notat  discuțiile dintre cei prezenți:

˝(…) Inaugurare: s-a comenatat faptul că inaugurarea nu s-a realizat conform tradiției, cu pamblică (sic-n.n.)  și prin dezvelirea statuii; (…)Comentarii tendentionase: a fost nevoie de 1700 de ani pentru implantarea unui român în Piața Republicii. Singură statuie existentă până acum câțiva ani în această piață fiind  a lui Nepomuc (sic-n.n.), statuie ce nu reprezenta nimic pentru Sibiu ; (dir. bibliotecii ˝Astra˝); opoziție din partea unor vârfuri ale intelectualității germane privind realizarea acestei statui și așezarea ei în Piața Republicii (Lungu Cornel , muzeograf); (…) se comentează faptul că statuia a fost implantată intenționat-ostentativ cu spatele la biserica catolică;˝-  nota Securitatea Sibiu, conform documentelor deținute de CNSAS.

Amenajarea de acum a  Pieței Mari este rezultatul  intervențiilor din anul 2005 (actuală statuie a lui Gheorghe Lazăr se instalează în 2006, iar statuia lui Brukenthal, în anul 2021). În 2005  au fost finalizate majoritatea lucrărilor (nu chiar toate!), dar și majoritatea celor de  la noul – pe atunci- sediu al Primăriei (clădire inaugurată mai  apoi,  în august 2006).