Cum era sa-şi schimbe Sibiul denumirea în 1953. Documente exclusive

📰 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰

Sibiul a ratat, în mai 1953, „șansa” unică de-a dreptul, de a purta numele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, fostul lider comunist al României. Nu a fost o directivă venită pe linie de partid din partea conducătorului, ci o iniţiativă pornită de un grup de muncitori de la Uzinele „Independenţa” Sibiu, cea mai mare fabrică de atunci şi din perioada comunistă a Sibiului. Cel mai probabil, susţine istoricul specializat pe studierea arhivelor din perioada comunismului şi pe activitatea politică a lui Dej, Ştefan Bosomitu, ideea schimbării numelui oraşului din Sibiu în oraşul Gheorghe Gheorghiu Dej a venit din partea unui conducător al întreprinderii sibiene care a vrut să rămână discret în primă fază, dar să-şi asume meritele schimbării numelui după ce iniţiativa ar fi fost aprobată de Gheorghe Gheorghiu Dej şi de Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român (devenit ulterior Partidul Comunist Român).

Ştefan Bosomitu este cel care a scos la lumină, din arhivele statului, actele care demonstrează iniţiativa grupului de muncitori sibieni, circuitul cererii-document, transmisă de aceştia către cotidianul din acea vreme – Scânteia, apoi mai departe de către Scânteia înspre Comitetul Central al Partidului Muncitresc Român. De asemnea, istoricul este cel care a publicat refuzul lui Gheorghe Gheorghiu Dej de a aproba cererea sibienilor.

Documentele în detaliu

Lucrurile s-au întâmplat în mai 1953. Scrisoarea grupului de muncitori nu este datată, însă ştim că a ajuns la cotidianul Scânteia din Bucureşti în 13 mai. Apoi cererea a plecat către Comitetul Central al PMR, unde a fost înregistrată la secretariatul PCM în data de 25 mai 1953 şi a primit următorul răspuns: „De acord, în principiu”.

„Către Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român, BUCUREȘTI:

Un grup de muncitori de la Uzinele Independența Sibiu propun ca în cinstea celei de-a 32-a aniversare a Partidului, Orașul Sibiu să ia denumirea de orașul Gheorghe Gheorghiu Dej, în semn al dragostei ce îl poartă muncitorii Uzinei noastre.

TRĂIASCĂ PARTIDUL MUNCITORESC ROMÂN ÎN FRUNTE CU IUBITUL NOSTRU CONDUCĂTOR GHEORGHE GHEORGHIU DEJ !”.

După ce a ajuns la Scânteia și apoi la secretariaul CC al PMR, propunerea a ajuns la Gheorghe Gheorghiu Dej personal. Acesta refiza! Ba mai mult, recomandă grupului de muncitori sibieni să „ obțină mari și concrete succese în munca lor” și să marcheze astfel aniversarea partidului.

„Nu sunt de acord. Să li se recomande tov. ca în cinstea P[artid]ului să obțină mari și concrete succese în munca lor ss. Gh. Gheorghiu-Dej (indescifrabil)”.

Trebuie menţionat că în acea perioadă Gheorghe Gheorghiu Dej era în deplin control al Puterii în România, în condiţiile în care în martie 1953 tocmai murise mare conducător al Uniunii Sovietice, Iosif Vissarionovici Stalin, cel care dăduse numele oraşului Braşov drept Oraşul Stalin, între 1950 şi 1960, la fel ca şi regiunea Stalin, care cuprindea oraşul Stalin şi câteva oraşe din jur, din fericire nici unul din judeţul Sibiu. Regiunea a purtat numele de Stalin tot între 1950 şi 1960.

Istoricul Ştefan Bosomitu, cercetător la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, afirmă că a dat întîmplător peste aceste hârtii în momentul în care documenta viaţa personală şi politică a lui Gheorghe Gheorghiu Dej, figura centrală a Partidului Muncitoresc Român.

„Nu am găsit mai multe detalii, ce-i drept cercetarea mea s-a axat pe mai multe direcţii. Nu am mai găsit şi alte acte care să facă referire explicită la relaţia lui Gheorghe Gheorghiu Dej cu Sibiul. Dacă aş fi găsit mai multe detalii, cu siguranţă aş fi continuat cercetarea în acest sens. Există varianta ca acest grup de muncitori să nu fi avut această iniţiativă de capul lor, ci să fi fost sugerată de vreun conducător al Uzinelor. Dar cum Dej nu şi-a dat acordul, a rămas o simplă iniţiativă. În arhive nu sunt mai multe detalii despre acest caz, ci doar documentele pe care le-am descoperit”, a declarat pentru TRIBUNA istoricul Ştefan Bosomitu.

Ştefan Bosomitu a obţinut în 2011 titlul de doctor în istorie la Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iaşi cu teza Miron Constantinescu – destinul unui intelectual angajat. A fost bursier Socrates–Erasmus la Université d’Angers, Franţa (2004–2005), şi fellow New Europe College (2011–2012). A făcut stagii de documentare la Angers (2010) şi la Paris (2012), a participat la diverse conferinţe naţionale şi internaţionale de specialitate (la Vilnius, Budapesta, Praga, Nantes, New York, Berlin), a publicat numeroase studii şi articole ştiinţifice în periodice de profil. A coordonat lucrarea Spectrele lui Dej. Incursiuni în biografia şi regimul unui dictator (împreună cu Mihai Burcea; Polirom, 2012).

Totuși, nume de stradă

Gheorghe Gheorghiu Dej a murit în 1965, iar la conducerea partidului a venit Nicolae Ceauşescu. Tot în 1965, Partidul Muncitoresc Român s-a transformat în Partidul Comuist Român. Odată cu venirea noului regim al lui Nicolae Ceauşescu a revenit moda denumirilor unor foşti lideri comunişti autohtoni pentru străzi, instituţii şi chiar

oraşe. În acest context, PCR lui Nicolae Ceauşescu a luat o serie de măsuri pentru „eternizarea memoriei”, potrivit istoricului Ştefan Bosomitu, unor foşti lideri comunişti din trecutul recent sau cum este cazul lui Dej, de a le recunoaşte meritele pentru scoaterea trupelor sovietice din ţară şi consolidarea „mişcării socialiste din România”. În acest context, oraşul Oneşti a devenit Oraşul Gheorghe Gheorghiu Dej (n.red. – singurul oraş care i-a purtat cu adevărat numele în acte) şi oraşul Ştei devenit Oraşul Dr. Petru Groza.

În acest context, Sibiul s-a reîntâlnit cu personalitatea lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Autorităţile locale din Sibiu au decis ca cel mai mare bulevard al Sibiului să poarte denumirea B-dl Gheorghe Gheorghiu Dej, actualul bulevard Vasile Milea. Noua denumirea a fost aprobată în 1965, după moartea fostului lider comunist. „Este foarte posibil ca denumirea bulevardului să fi fost dată în memoria lui Gheorghe Gheorghiu Dej, în contextul eternizării memoriei unor foşti lideri comunişti. Exista deja un cult al personalităţilor”, crede istoricul Bosomitu.

Sibiul a purtat de-a lungul istoriei denumiri diverse, reflectând influențele culturale germane, maghiare și românești. Cele mai importante sunt Hermannstadt (germană), Nagyszeben (maghiară) și Cibinium (latină, prima atestare din 1191). Alte denumiri istorice includ Härmeschtat (dialectul săsesc) și denumirile arhaice românești Sibiiu sau Sâghii.