CUM A AJUNS ÎN MEXIC COPIA UNEI CASE DIN SIBIEL: POVESTEA UNUI EXILAT DIN MARGINIME „ÎMBOGĂȚIT PARADOXAL”

Printre numele enorme ale Sibiului în lume se numără cel al unui fiu al Mărginimii, descendent al uneia dintre marile familii ale zonei: Nicolae Petra. Mai puțin cunoscut decât alții, Petra are o poveste extraordinară, intersectată cu nume reprezentative ale exilului românesc precum cel al lui Virgil Ierunca și Monica Lovinescu, dar și calități pe măsura locului în care s-a născut și a dimensiunii celor cu care „s-a însoțit”: modest, ospitalier, „de omenie”.

Călătoria prin viață a lui Nicolae Petra începe la Sibiel, în 1909, și se încheie tocmai la Ciudad de México.

Bunicul său, Ioan Petra Oașia, a fondat Banca Oașia, de numele căreia se leagă trecutul a două dintre marile clădiri ale Sibiului: cea de pe Turnului nr. 23 și cea de pe Mitropoliei nr. 1. Nicolae Petra provenea, așadar, dintr-o familie foarte înstărită, dar și foarte numeroasă. A avut două surori și un frate, iar mama lui, Ștefania (fiica fondatorului Băncii Oașia), a avut trei surori și un frate (mort în război).

Nicolae Petra a absolvit Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu și a urmat cursurile Academiei Comerciale din București. După ce și-a obținut doctoratul în istorie și științe economice în Germania, în 1935 a devenit director al băncii fondate de bunicul său și secretar al Congresului Economic al Ardealului și Banatului. Între 1940–1941 a ocupat funcția de subsecretar de stat în Ministerul Economiei Naționale.

Lucrurile se precipită și îi modifică biografia după Al Doilea Război Mondial. Nicolae Petra părăsește România, stabilindu-se mai întâi în Belgia, apoi în Statele Unite, la Cleveland. Între 1949 și 1950 a lucrat ca redactor la publicația „Solia”, editată de Episcopia Ortodoxă Română în Michigan. Tot în 1950 devine agent de turism al companiei Wagons-Lits-Cook și ajunge în Guatemala, apoi în Cuba. Din 1952 se stabilește în Mexico City, unde conduce o sucursală a companiei Wagons. Din 1958 devine directorul agențiilor firmei din America Centrală, sub denumirea Agencia de Viajes Tours.

Zece ani mai târziu, împreună cu antreprenoarea Elena Razo Maciel Trauwitz, inaugurează în Mexico City un birou de turism privat, numit PE-TRA – „La Operadora Mexicana de Viajes”, promovând călătorii pentru grupuri de turiști, în special români, mexicani și spanioli. Numele companiei provine din fuziunea numelor celor doi parteneri: Petra și Trauwitz. Compania PE-TRA funcționează de 56 de ani fără întrerupere și astăzi, fiind condusă în prezent de familia Trauwitz.

Nicolae Petra a fost un membru activ al exilului românesc, ajungând să fondeze, întâi, revista literară Drum, iar apoi Limite, coordonată de Virgil Ierunca, autorul atât de cunoscutelor rubrici „Actualitatea Culturală Românească” și „Povesta vorbei” (Pagini uitate, pagini cenzurate, pagini exilate) de la Radio Europa Liberă.

De altfel, cea mai cunoscută voce a radioului anticomunist își amintea, în revista Vatra, în 1992, întâlnirea cu Nicolae Petra din Sibiel.

Foto: ASTRA. ACTA BIBLIOTHECAE. Virgil Ierunca și Monica Lovinescu, în vizită la Nicolae Petra, Mexic. În prima fotografie, Petra cu Ierunca. În a doua, Monica și Virgil Ierunca în fața casei lui Nicolae Petra din Puebla, Mexic. Din arhiva Monica Lovinescu.

„Nu pot evoca vecinătatea noastră de la această revistă (Limite – n.n.) fără să amintesc de modestia lui N. Petra. Imensă.” – scria Virgil Ierunca.

„Nicolae Petra face parte dintre rarii exilați care s-au îmbogățit la modul paradoxal: dăruind celorlalți” – susținea în 1992 Virgil Ierunca.

Nicolae N. Petra a fost mărgineanul căruia nu i-a fost rușine să fie diferit atunci când a ajuns în străinătate. Nu și-a ascuns originile; ba, dimpotrivă: „făcea o mămăligă aurie, învârtind făcălețul de lemn mexican” (după spusele criticului Ștefan Baciu), demonstrând celor din jur cât de ospitalieri și primitori sunt sibienii.

O CASĂ DIN MĂRGINIME, ÎN INIMA MEXICULUI

Dorul de casă și conștientizarea că nu se va mai putea întoarce niciodată l-au determinat pe Nicolae Petra să își construiască, cu propriile mâini, o locuință în stilul specific Mărginimii Sibiului, la Puebla, în Mexic. Mai mult, așa după cum povestește una dintre strănepoatele sale, Teodora Petra, pentru Tribuna, Nicolae iubea atât de mult locurile natale, încât purta frecvent straie populare.

„A fost un om care și-a iubit foarte mult locul natal. Se îmbrăca în port popular ca să-și aline dorul de casă și a ținut foarte mult la locurile în care a crescut și copilărit”, a spus Teodora Petra pentru Tribuna.

Casa din Mexic, sursa catalogo.fototecaantica.net/sede

Criticul literar Virgil Ierunca își amintește:

„De la ulucile gardului până la hornul (inutil, pentru că anotimpurile s-au unificat în Mexic – o vară neterminată), până la războiul de țesut, ștergarele și lingurile de lemn, totul fusese făcut pentru a transporta Sibielul în geografia magică a Mexicului. Până și cărțile din bibliotecă veneau direct din casa copilăriei, alese cu tâlc. Niciun album de lux, nici măcar unul cu mănăstirile noastre (asta fiindcă Voronețul nu se învecinează cu Sibielul!), ci numai cărțuliile sărace și pitice din Biblioteca pentru toți, Semănătorul sau Minerva, cu care se instruise micul Petra în casa bunicilor, după povața învățătorului” – scria Virgil Ierunca.

ȘI MEXICANII L-AU IUBIT

Casa din Puebla în care, odinioară, își aduna prietenii nu a devenit ruină. Căsuța mărgineană este acum o galerie, FOTOTECA, cu expoziții deschise pentru cercetători, istorici, muzee, galerii și centre de studii. Datele care să explice transformarea casei sunt inexistente, dar este cert că adăpostește astăzi 40.000 de imagini originale, vintage.

Mexicanii sunt recunoscători pentru ceea ce a făcut Nicolae Petra:

„Sediul nostru merită o mențiune specială. Are o poveste unică, demnă de a fi spusă: din ținuturi foarte îndepărtate (…), un om a ales orașul Puebla pentru a-și construi locuința, pe terenurile care au aparținut unei vechi moșii, denumită Molino de San José del Puente. Sprijinit pe vechile și meșteșugăreștile procese constructive ale zonei, a construit o cabană unică, după chipul și asemănarea casei bunicului său, în munții din România. A realizat-o cu o dragoste și o răbdare extraordinare, respectând tradițiile și cerințele cotidiene ale acelei culturi. Numele său a fost Nicolae Petra” – scrie în prezentarea FOTOTECA ANTICA din Puebla.

Nicolae Petra s-a stins din viață pe 15 august 1985 și este înmormântat în Ciudad de México.

📰 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰