Practica artistică a lui Liviu Ciungan se definește prin articularea unei duble competențe: aceea de restaurator format în spiritul rigoarei tehnice și al respectului pentru stratigrafia imaginii și aceea de pictor care își construiește un limbaj plastic personal, situat între memoria murală și expresivitatea picturii de șevalet. Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România – Filiala Sibiu, Ciungan își fundamentează demersul vizual pe formarea dobândită la Facultatea de Arte Decorative din București, unde contactul cu tehnicile tradiționale ale picturii murale i-a modelat sensibilitatea artistică. Prima intervenție de restaurare, realizată la Biserica Humorului, a reprezentat un moment fondator, orientându-l către o practică în care patrimoniul devine sursă de disciplină vizuală și de reflecție asupra imaginii.
Activitatea sa de restaurator, desfășurată în centrul istoric al Sibiului și în numeroase monumente transilvănene, se distinge prin atenția pentru autenticitatea materialului și pentru recuperarea fidelă a imaginii originare. În Tribuna Sibiului a fost subliniată contribuția sa la salvarea unor fragmente de pictură murală considerate unicat în Europa, descoperite în imobilul din Piața Mare nr. 16, fapt care a consolidat statutul său de restaurator de referință în contextul local.
În paralel, Ciungan dezvoltă o pictură de șevalet în care se poate observa transferul subtil al tehnicii murale către un registru intim. Structura compozițională, modul de a construi suprafața picturală și atenția pentru raporturile cromatice trădează o disciplină vizuală formată în contact cu frescele și picturile vechi. Liniile și petele de culoare, adesea fluide, sunt integrate în structuri grafice discrete, generând o tensiune internă specifică. În portretistică, artistul evită psihologismul excesiv, preferând o expresivitate controlată, uneori ușor șarjată, ce amintește de expresioniștii europeni. Peisajele și naturile statice se disting prin maturitate cromatică și sensibilitate pentru lumină, în care se recunoaște ochiul restauratorului obișnuit să distingă nuanțe fine și straturi subtile ale imaginii.
Expoziția de la Poarta Ocnei, găzduită de Galeria Cafenelei Literare, pune în evidență aceste continuități vizuale, relevând modul în care limbajul mural se reconfigurează în pictura de șevalet fără a-și pierde rigoarea structurală. Lucrările expuse – peisaje, portrete și naturi statice – demonstrează capacitatea artistului de a transforma experiența restaurării într-un instrument de creație, în care memoria materialului și sensibilitatea cromatică se întâlnesc într-un discurs coerent și matur.
În critica de artă sibiană, opera lui Ciungan a fost analizată constant de Valentin Mureșan, una dintre vocile importante ale scenei culturale locale. Acesta a subliniat modul în care artistul integrează tradiția vizuală europeană în propriul limbaj plastic, afirmând că Liviu Ciungan este „un profesionist care a contribuit atât la conservarea trecutului, cât și la îmbogățirea prezentului prin propria creație, situându-se în continuitatea unei tradiții vizuale pe care o respectă și o reinterpretează cu sensibilitate contemporană”. Într-o altă analiză, Mureșan observă că opera lui Ciungan reprezintă „o sinteză între restaurare și creație, între memoria imaginii și actualitatea gestului pictural”, o dublă perspectivă care conferă lucrărilor densitate conceptuală și coerență stilistică.
În această perspectivă, demersul artistic al lui Liviu Ciungan se afirmă ca un exemplu de continuitate între tradiție și contemporaneitate, în care restaurarea și creația personală se potențează reciproc, generând un limbaj vizual profund ancorat în memoria culturală a locului.

sursa foto: captura Youtube Elena Moisei
Dumitru CHISELIȚĂ
Cosmin PAL
Cosmin PAL
Ștefania VESA
Ovidiu BOICA
Ștefania VESA
Adrian POPESCU
Ștefania VESA
Adrian POPESCU
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Cosmin PAL