Companiile scapă temporar de un șoc fiscal major – impozitele pe clădiri. De ce au fost „iertate” și ce obligații noi au primăriile și firmele

Pachetul legislativ pregătit în 2025 de Guvernul Bolojan ar fi putut duce la o creștere de până la cinci ori a impozitelor pe clădirile deținute de companii. Eliminarea clădirilor rezidențiale din portofoliul firmelor și dispariția cotei fixe pentru clădirile agricole au fost însă amânate până la 1 ianuarie 2027. În acest context, companiile au fost „iertate” temporar, dar obligațiile administrative rămân stricte, atât pentru mediul de afaceri, cât și pentru autoritățile locale. Cu toate acestea, se prefigurează o breșă din lege. Vezi care e aceasta.

Companiile au fost ferite de un șoc fiscal în 2026. În forma inițială a legii adoptate în august 2025 (pachetul 2 al Guvernului Bolojan), toate clădirile deținute de persoane juridice urmau să fie considerate nerezidențiale, indiferent de utilizare. O astfel de schimbare ar fi condus, în multe cazuri, la o majorare a impozitului de cel puțin cinci ori. La fel, eliminarea cotei fixe de 0,4% pentru clădirile agricole ar fi generat creșteri de impozite de minimum 2,5 ori.

Prin ordonanța publicată în decembrie 2025, Guvernul a decis amânarea acestor măsuri până la 1 ianuarie 2027. Astfel, în 2026, regimul de impozitare al clădirilor deținute de companii rămâne relativ stabil, mai ales în comparație cu ajustările semnificative suportate de persoanele fizice în ultimii ani.

5% penalizări în lipsa raportului de evaluare

Pentru companii, impozitul pe clădiri continuă să fie calculat prin aplicarea cotei de impozitare asupra valorii impozabile stabilite prin raport de evaluare. Acest raport trebuie realizat și depus o dată la cinci ani și reflectă valoarea clădirii la 31decembrie a anului anterior.

Dacă raportul nu este depus, autoritatea locală poate aplica o cotă penalizatoare de 5%, semnificativ mai mare decât nivelurile standard. Practic, lipsa raportului de evaluare se transformă într-o sancțiune fiscală directă pentru companie.

Ce obligații au primăriile și ce se întâmplă dacă nu le respectă

Legislația impune primăriilor o obligație clară: în fiecare lună octombrie, acestea trebuie să notifice companiile care urmează să depună un nou raport de evaluare pentru anul fiscal următor. Notificarea nu este o formalitate, ci o condiție esențială pentru aplicarea cotei penalizatoare.

Dacă autoritatea locală nu trimite notificarea, aceasta își pierde dreptul de a impune cota de 5%, chiar dacă firma nu depune raportul. În practică, unele primării pot emite inițial decizii de impunere presupunând lipsa raportului, urmând ca, după depunerea acestuia, să recalculeze impozitul datorat. Aici, însă, e locul pe unde s-ar putea „scurge” sumele datorate din impozitul pe clădiri, între lipsa digitalizării administrațiilor publice, care îngreunează emiterea notificării către companii și companiile care nu-și depun raportul de evaluare.

De ce firmele au avut parte de mai puține schimbări decât persoanele fizice

Potrivit economistului Adrian Vascu, explicația ține de arhitectura reformei începute în 2022. Aceasta a vizat în principal proprietățile rezidențiale, deținute majoritar de persoane fizice, unde statul a încercat să introducă evaluări automate bazate pe modele statistice.

„Modificarea începută în 2022 a avut în vedere doar proprietățile rezidențiale, pentru care, teoretic, există soluții de a stabili valorile impozabile prin metode statistice și modele automate de evaluare. Problema majoră a fost lipsa bazelor de date cu prețuri reale de tranzacționare”, explică Adrian Vascu.

Ajustările din 2025 au apropiat valorile impozabile de cele de piață, motiv pentru care economistul nu anticipează noi creșteri semnificative ale impozitelor pe locuințe după 2027.

Miza reală: ce fac autoritățile cu banii din taxe

Dincolo de calcule, evaluări și amânări, discuția se mută spre eficiența utilizării banilor publici. Creșterea taxelor locale ar trebui să se reflecte într-o îmbunătățire vizibilă a serviciilor oferite mediului de afaceri și comunităților locale.

„Pentru un produs slab și cel mai mic preț este prea mare. Pentru un produs premium simțim că își merită banii, chiar și atunci când facem eforturi mari să îl plătim”, spune Adrian Vascu, subliniind că majorarea impozitelor ar trebui să declanșeze reforme reale.

TVA-ul necolectat, resursa ignorată a statului

În paralel cu presiunea pusă pe impozitele locale, statul continuă să piardă sume considerabile din necolectarea TVA. GAP-ul de TVA se menține la aproximativ 30%, echivalentul a circa 9 miliarde de euro anual, în condițiile în care totalul teoretic colectabil a crescut constant.

Pentru comparație, construcția autostrăzii A1 Sibiu–Pitești, unul dintre cele mai complexe proiecte de infrastructură din România, are un cost estimat la 5,5 miliarde de euro. Diferența ar putea finanța spitale, teatre sau alte investiții publice majore.

Problema nu este lipsa banilor, ci lipsa deciziei și a asumării. „Și poate pe viitor vom învăța să nu ne mai ascundem după deget spunând că nivelul crescut al impozitelor este rezultatul unui algoritm și să recunoaștem că am căutat un algoritm pentru a crește impozitele. Doar să facem cu banii aceștia exact ceea ce trebuie”, concluzionează Adrian Vascu.

Pentru mediul de afaceri, perioada de respiro fiscală durează până în 2027, însă adevărata miză rămâne modul în care statul va transforma taxele în servicii publice care să justifice costul suportat de companii.

Articol publicat în ediția print din 5 februarie 2026 în suplimentul Tribuna Financiară