Deşi cartea lui Jules Renard are titlul "Jurnal”, în realitate este mai mult o culegere de pilde şi aforisme, francezul fiind în adâncul fiinţei lui un mo­ralist: "Partea plicticoasă a lenei este că n-apuci să o birui că o şi simţi cum se naşte iar; Hoaţă şi hapsână, coţofana se deghizează în soră de caritate, pentru a te trage pe sfoară; Dumnezeu, care le vede pe toate, ce s-o mai fi amuzând; Femeie. După o mare durere, şi-ar pudra tâmplele ca să creadă lumea că a albit; Şi eu pun bani deoparte, dar nu de partea cea bună; Fiecare carte citită lasă o sămânţă care încolţeşte" * Mai sunt unii care, în lipsă de altceva mai util, răscolesc prin arhivele Securităţii. În nr. 50 al revistei România literară, Adrian a lui Gheorghe publică două pagini cu şi despre "Poetul Ion Alexandru în arhivele Securită­ţii". Ion Alexandru e mort de 21 de ani şi, din câte ştiu, n-a deranjat pe nimeni, în ultima perioadă trăind mai mult prin mănăstiri, printre călugări. * Studii re­cente arată că lectura poate preveni sau întârzia instalarea bolii secolului: Alzheimer. Păcat că nu aflăm şi ce fel de cărţi să citim: poliţiste, istorice, de aventuri, de dragoste, porno, memorii, corespondenţă… Oricum nu cred în aceste… suplimente alimentare. * În biblioteca surorii lui Cesare Pavese, a fost desco­perit un carneţel, scris cu creionul, fraze disparate, gânduri, cugetări, care contrastează cu imaginea de antifascist consolidată în timp a scriitorului. La 42 de ani de la sinuciderea lui Pavese, aceste adnotări au fost publicate în ziarul La Stampa, reacţiile fiind de tot felul. Iată ce scria "antifascistul" Pavese într-un loc: "Paseismul i-a dat Italiei nu doar unitatea; Acum tinde să o facă republicană – contrar părerii că în Italia republica înseamnă republici. Firesc, întâm­pină rezistenţă şi lasă impresia că îi sfâşie conşti­inţa. Însă este doar durerea creşterii. Parcă în jurnalul "Meseria de a trăi" scria altceva. Dacă în Europa Aristotel este "tatăl" filozofilor, în Asia nu-l depă­şeşte nimeni pe Confucius (552-479 î.e.n.). Iată câteva din învăţăturile lui: "Cel care mută un munte începe întotdeauna prin a îndepărta pietrele mai mici; A fi să­rac şi a nu dispera e greu; A fi bogat şi a nu deveni arogant este şi mai greu; Orice drum ai alege, urmează-l cu toată inima; Viaţa e foarte simplă, doar că noi ne silim să o facem com­plicată…" * Cu oarecare întârziere am aflat că s-a prăpădit arhiepiscopul sud-african de culoare Desmond Tutu (1931-2021), pe care-l credeam de multă vreme plimbâniu-se printre îngeri şi sfinţi. A dus cu el multe premii, între care şi Premiul Nobel pentru Pace, care e un fel de diplomă de excelenţă, pe care au căpătat-o destui promotori ai războiului, de la Yasser Arafat, Itzak Rabin, Anwar al-Sadat, Menachm Beghin, la Henry Kissinger, şi Jimmy Carter, Barack Obama…În schimb, lui Ceauşescu i-a fost refuzat, deşi a fost un constant promotor al păcii în lume. (Oricum, nu i-ar fi folosit, fiindcă soarta i-a fost pecetluită.)