Cisnădie între presiuni și oportunități: mobilitate, investiții și ambiția unui oraș în creștere

După un an marcat de restructurări interne, proiecte moștenite cu probleme și presiuni crescânde asupra infrastructurii, administrația din Cisnădie își repoziționează prioritățile în jurul mobilității, dezvoltării economice și atragerii de investiții. În timp ce orașul caută soluții pentru deblocarea conexiunilor rutiere cu Sibiu și Șelimbăr și încearcă să recâștige investitori după plecarea unor companii importante, provocările persistă în zona educației, domeniu în care se vizează construcția primei unități de învățământ în Cartierul Arhitecților.

Din 2026, taxele locale vor crește la nivelul minim permis de legislație, o decizie pe care primarul Mircea Orlățan o justifică prin necesitatea de a proteja populația într-un context financiar impredictibil. Cu toate acestea, edilul privește anul viitor cu dinamism și încredere, mizând pe proiecte strategice – de la culoare verzi la dezvoltări industriale moderate – care ar putea repoziționa Cisnădia pe harta urbană a regiunii.

De curând ați împlinit 12 luni în funcția de primar al orașului Cisnădie. Este cum v-ați așteptat?

Este mai greu decât m-am așteptat. A trebuit să lucrăm pe mai multe planuri, iar unul dintre ele a fost perfecționarea aparatului de specialitate al primarului. Primarul poate să aibă intenții bune și o anumită pricepere, dar se lucrează cu un aparat pe care l-am găsit aici și, de aceea, prima dată am lucrat să perfecționăm resursa umană.

Au fost și schimbări în conducerea primăriei, avem mai mulți directori noi, avem proceduri și puțin mai multă digitalizare. Au urmat cursuri de perfecționare patru polițiști locali și cinci angajați din primărie; patru dintre ei au făcut chiar studii postuniversitare pe economie circulară, protecția mediului. Este o „never ending story”, dar deja începe să se vadă, cum se spune, luminița de la capătul tunelului: adică să avem un aparat care începe să funcționeze bine.

Anul viitor vom implementa un sistem de control intern managerial performant. Precondițiile le-am creat în primul an.

În ce stadiu ați preluat proiectele din mandatul anterior?

Aceasta a fost a doua direcție, respectiv să continuăm proiectele de investiții care au fost începute. Am descoperit lucruri care nu ne-au plăcut deloc: mă refer la sistemul de iluminat, modul în care a fost implementat și la aspecte care, în opinia noastră dar și a experților tehnici, nu sunt conforme cu reglementările.

Ne-am documentat și am transmis anumite aspecte organelor de cercetare. Mai este și dosarul „celebru” cu telefoanele, în care, la fel, am transmis informațiile necesare. Avem corespondență permanentă cu organele de cercetare: răspundem la solicitări. Am găsit lucruri care nu au fost deloc în regulă și nu am tolerat așa ceva.

Dincolo de aceste aspecte, orașul trebuie să funcționeze. Aici am schimbat total modul în care se face curățenia stradală. Am internalizat serviciul la firma orașului – Gospodărie Orășenească –, apoi am dotat-o cu utilaje mecanizate de întreținere. Zilele acestea urmează să vină ultimul utilaj, cel mai mare, o mașină de 7,5 tone, dotată atât pentru iarnă, cât și pentru vară. Banii au fost obținuți de la Guvern, printr-un proiect de 2 milioane de lei, deci nu a trebuit să folosim bani din bugetul local.

Noi spunem, și oamenii ne confirmă, că deja se vede că orașul e mai curat, este mai puțin praf. Apoi a trebuit să finalizăm proiectele mari. Am avut două străzi importante: strada Cetății, care merge din centru către Sadu, și strada Sibiului.

Străzile care traversează orașul transversal – strada Sibiului și strada Cetății – sunt esențiale, iar aici ne-am pus amprenta. Am consolidat strada Cetății pe o distanță destul de mare, am refăcut rigolele și am făcut chiar mai mult decât era prevăzut în proiectul inițial. Pe strada Sibiului, pe care am reușit să o terminăm recent, înaintea iernii, a trebuit să investim mult în canalizarea pluvială, în consolidarea străzii; am mers exact după normele de proiectare și execuție și am reușit să finalizăm.

A fost finalizat podul peste Pârâul Ursului, foarte important pentru că leagă două străzi paralele, într-un oraș destul de îngust, așa cum a fost construit. Acolo am avut un constructor „moștenit”, deja contractat, cu un diriginte de șantier care nu a performat și a făcut o eroare de execuție, ceea ce a dus la ridicarea podului cu jumătate de metru.

Am avut de ales: ori dărâmăm și facem podul de la zero, ori încercăm să atenuăm eroarea. Constructorul inițial și-a asumat printr-un act adițional cheltuiala pentru corectarea erorii de execuție; el nu mai lucrează acum, dar avem această înțelegere contractuală. Am contractat o firmă cu experiență în lucrări de artă pe drumuri, respectiv Strabag, și acum suntem la asfaltare iar acum lucrarea este finalizată în parametri tehnici foarte buni.

Am mai renovat clădiri auxiliare ale Liceului Tehnologic și avem acum 4 săli de clasă noi. Avem și o sală de evenimente pentru școli, finalizată, unde copiii vor putea organiza evenimente. Până acum aveam doar Casa de Cultură, unde programul este deja aglomerat.

Lucrări de asfaltare străzi, Cisnădie

Ați trecut peste un an în care ați încercat să „reparați” unele proiecte, să aduceți pe linia de plutire diverse sectoare privind funcționarea orașului. Cum vedeți, de acum înainte, dezvoltarea comunității? Vorbim de un UAT din categoria orașelor mari, cumva prins între mediul rural și mediul urban dezvoltat, cu probleme de finanțare și de dezvoltare structurală. Cum vedeți dezvoltarea comunității din Cisnădie între un Sibiu – pol urban care oferă locuri de muncă și multe oportunități – și atuurile pe care le are orașul Cisnădie?

Da, conform INS, la sfârșitul anului trecut, Cisnădie avea 27.000 de locuitori, deci este un oraș mare. Orașele din România au, în medie, în jur de 10.000 de locuitori. Cisnădia este deci peste medie, e încă în dezvoltare, cu problemele de rigoare ce țin de urbanism și nu numai.

Următoarea direcție, cea de dezvoltare, o vedem astfel: viitorul Cisnădiei ca destinație de turism cultural și turism bazat pe atuurile naturale pe care le avem. Suntem amplasați lângă municipiul Sibiu, care este un pol de atracție turistică. Am văzut mereu Cisnădia, din punct de vedere istoric și cultural, ca fratele mai mic al Sibiului.

Aici o să investim și deja am început. Am propus proiecte pentru a face Cisnădia curată, verde și pentru a adăuga noi zone turistice la destinațiile punctuale deja existente.

Cisnădioara este un magnet pentru turiști, si  este o localitate rurală, ansamblu de monument istoric de importanță națională (LMI 2015). E clar că nu putem dezvolta această destinație fără să oferim o legătură coerentă cu Cisnădie. Am propus un proiect de culoar verde între Cisnădioara și Cisnădie, până la lacul Măgura. Este un proiect pe 6,5 hectare, depus spre finanțare în cadrul Programului Regional Centru.

Vom avea astfel o legătură între atracția Cisnădioarei, a Cisnădiei și acest culoar verde, care va include zone de agrement, trasee pietonale, reconfigurarea vegetației. Acum acolo este un teren viran. Aceasta este o piesă din puzzle-ul dezvoltării Cisnădiei ca oraș puternic, un pol de atracție a turismului în zonă.

La ce valoare este estimat acest proiect?

Am solicitat, bineînțeles, suma maximă disponibilă pe această linie de finanțare: 2.500.000 de euro, prin Programul Regional Centru. Proiectul este bun și suntem siguri că va fi finanțat.

În ce mod sprijiniți economia locală? Este o chestiune importantă: de regulă, bugetul propriu al administrațiilor locale poate crește prin fonduri europene nerambursabile, dar și prin dezvoltarea mediului de business din localitate.

Legătura mea cu Clubul Oamenilor de Afaceri din Cisnădie este strânsă. Ne întâlnim și particip și eu mereu la întâlnirile lor.

Anul trecut, o firmă importantă a plecat din Cisnădie, conform planului lor de business. Somarest s-a mutat în zona industrială Sibiu Vest. Acolo sunt în jur de 800 de angajați. A fost, evident, o lovitură pentru oraș.

Dar a început să funcționeze noul mall, unde lucrează deja aproximativ 150 de angajați, deocamdată. Au început să vină și alte firme, pentru că ne-am exprimat clar deschiderea către mediul de afaceri.

Avem o firmă germană care funcționează acum în Cisnădie – CES România, în domeniul auto. Din câte am înțeles, vor ajunge la circa 60 de angajați. Ne ajută mult faptul că a început transportul metropolitan și există mobilitate a forței de muncă. Asta a fost o întrebare importantă a investitorilor și s-a rezolvat.

Oamenii de afaceri de aici mai au spații de închiriat, sunt în discuții cu alte societăți comerciale care vor să vină pe partea de logistică, depozitare – ceea ce ne convine.

Deci a plecat o firmă cu mulți angajați, dar încep să vină altele. Eu cred că, ținând cont de perioada economică dificilă, stăm bine.

Transport public metropolitan Cisnădie

Care sunt atuurile pe care le prezentați companiilor cu care discutați, din perspectiva atragerii acestora în Cisnădie?

În primul rând, suntem în centrul țării, lângă un nod rutier important, avem o infrastructură de transport rutier rezonabilă. Avem deja transport public, suntem aproape de Sibiu, forța de muncă este mai mobilă, oamenii pot veni ușor să lucreze aici.

Există încă spații disponibile care provin din fostele spații industriale ale Cisnădiei din perioada socialismului și care sunt disponibile pentru închiriere. Avem și o zonă industrială, pentru care există planuri urbanistice zonale, destinate construcției de hale și alte facilități.

Infrastructura energetică este bună, rețelele suportă dezvoltări industriale pe direcția Cisnădie–Șelimbăr.

Apropo de mobilitate și relația cu Sibiul: practic, singura conexiune Sibiu–cartierul Arhitecților–Cisnădie se blochează des. Ați identificat o străpungere între Șelimbăr și Cisnădie, care să ușureze fluxul de mașini?

La acest subiect lucrăm de aproximativ șase luni cu Șelimbăr. Avem acordul că vom reabilita drumul care face legătura între strada Petre Antonescu – la limita cu cartierul Arhitecților – și prelungirea Mihai Viteazu. Pentru anul viitor, avem această înțelegere și sunt convins că o vom realiza.

Vom deschide discuții și cu municipiul Sibiu, pentru că mai căutăm încă o variantă: după Kaufland, o ieșire către strada Siretului. Cred că vom avea înțelegere și acolo. Aceste două legături vor ajuta mult, dar depindem de bunăvoința vecinilor.

Din păcate, la momentul actual, în zona Sibiului nu există o abordare metropolitană a dezvoltării. Lucrurile acestea le facem prin înțelegeri punctuale între localități.

Mircea Orlățan, primar Cisnădie

De ce nu există o astfel de viziune metropolitană? Cine ar trebui să o implementeze?

Ar trebui să fie implementată de toți primarii din zona aceasta. Noi, în mod direct, suntem legați de Șelimbăr și Sibiu – acolo sunt principalele probleme de mobilitate. Mai este Sadu, cu traseu prin Cisnădie, dar mai departe avem Șura Mare, Șura Mică, Ocna Sibiului, zona industrială vest la Cristian.

Va trebui să implementăm o abordare metropolitană, ținând cont de mobilitatea forței de muncă și de fluxul investițiilor. Fiecare primar își dorește cât mai multe investiții, dar acestea pot fi proiectate rațional: zonele de dezvoltare industrială, culoarele de transport.

Este foarte important: vrei, nu vrei, oamenii vin să construiască în Cisnădie. Mobilitatea e esențială. Degeaba dai autorizații de construire pentru mii de locuințe dacă nu asiguri, în primul rând, infrastructura rutieră.

Avem și Varianta Ocolitoare Sibiu Sud, care ne privește direct. Aici deja se lucrează la exproprieri; se ocupă CNAIR. Sperăm să se implementeze proiectul, chiar dacă, de la patru benzi, s-a ajuns la două benzi.

Știu că este prins pe Programul Operațional Transport și ar trebui să fie gata până în 2030. Este posibil însă să nu se miște suficient de bine cu exproprierile și proiectarea și să avem întârzieri. Eu îmi doresc sincer să se realizeze și vom face întâmpinări către Ministerul Transporturilor, ca să nu se tergiverseze.

Proiectul va aduce dezvoltare și pentru Șelimbăr – va descărca o parte importantă din traficul generat de planurile de urbanism în derulare – și va ajuta legăturile cu drumul național și cu cartierul Arhitecților. De aceea este nevoie de o abordare metropolitană serioasă.

În alte părți lucrurile funcționează. Avem exemplul Oradea, zona metropolitană Oradea, și Brașov, unde există o asociație care chiar funcționează, cu aparat executiv, fonduri accesate la comun. Avem exemple de bune practici apropiate și eu consider că și Sibiu trebuie să aibă, de aici înainte, o abordare coerentă, metropolitană. Altfel, vor exista doar blocaje.

Apropo de proiecte: aveți un proiect pe PNRR, pentru reabilitarea clădirii școlii generale din cadrul Liceului Teoretic „Gustav Gündisch”. În vară era la aproximativ 26% execuție. După „filtrarea” proiectelor făcută de Guvern, a rămas finanțat, prin memorandum, cu o valoare de circa 4 milioane de lei. Cum a evoluat acest proiect și estimați că va fi închis până la 31.08.2026, termenul limită pentru decontarea lucrărilor pe fonduri nerambursabile?

Din păcate, avem un constructor care nu își respectă graficul de execuție. Avem întâlniri permanente, căutăm și soluții, în limitele legale, ca să ducă lucrarea la bun sfârșit, dar înaintează foarte încet.

Mai avem un proiect care, pe memorandum, a picat: reabilitarea clădirii liceului. Eram în faza de proiectare, nu am început execuția și s-a decis să nu mai fie finanțat.

Proiectul de la școala din cadrul liceului merge greu. Contractul a fost atribuit anul trecut, înainte să venim noi la primărie, și din păcate nu avem un constructor bun. Tragem de ei să ducă lucrarea la capăt; săptămâna trecută ne-am întâlnit din nou, am chemat toate părțile implicate să vedem cum facem.

Care sunt motivele pentru care lucrările avansează într-un ritm nesatisfăcător pentru dumneavoastră?

Ei spun că vor termina lucrarea până la termenul stabilit, dar graficul de execuție nu este respectat.

Se mizează pe un „hei, rup” pe final de perioadă contractuală?

Da. Din păcate, nu putem relua achiziția publică, nu ne-am mai încadra în termene. Va trebui să mergem înainte cu acest contract, dar să știți că ne vom îndrepta împotriva lor în justiție, dacă nu își respectă obligațiile. Deocamdată facem toate demersurile posibile ca să îi determinăm să își facă treaba. Aici nu este în regulă.

În prezent, gradul de autonomie financiară al administrațiilor locale s-a redus pe final de an, din cauza ordonanței prin care trebuie aprobare de la Guvern pentru anumite cheltuieli. Dincolo de acest lucru, în ce parametrii se încadrează bugetul comunității Cisnădie?

Cisnădie nu este un oraș sărac. Avem venituri proprii destul de bune, deși nu atât de bune cât ar fi trebuit, pentru că, așa cum v-am spus, avem avantaje mari: lângă un municipiu mare, cu natură, cu aproximativ 4.000 de hectare de pădure, cu moștenire istorică. Ar fi trebuit să fie venituri proprii mai mari.

Din ce am studiat împreună cu Asociația Orașelor din România, bugetul unui oraș mediu este undeva la 400 de euro venituri proprii/cap de locuitor. Cisnădie este pe aici, 400–450 de euro. De exemplu, vecinii noștri din Șelimbăr, care sunt pe drumul național, cu dezvoltări de retail, logistică și un parc industrial pornit, au undeva la 3.300 de lei/cap de locuitor. Noi avem aproximativ 2.200 de lei. Putem fi mai sus.

Dar să știți: dezvoltarea unui parc industrial își produce efectele reale în bugetul local în 8, 10, 12 ani. Noi dorim să începem acum. Săptămâna trecută am discutat cu un secretar de stat de la Ministerul Economiei despre programul SAFE, dedicat industriei de apărare, în contextul în care în zona noastră există o unitate economică puternică de asamblare a vehiculelor militare. Am fost încurajați să începem: să găsim teren și tot ce trebuie pentru un asemenea parc industrial.

Nu dorim să industrializăm Cisnădie cu industrii poluante. Oricum, eventualele obiective industriale vor fi amplasate în zona dintre Cisnădie și Șelimbăr, pe drumul județean. Noi vedem viitorul Cisnădiei ca o destinație turistică de top și în asta investim. Avem terenuri în proprietate publică, am început să realizăm culoare verzi și culoare de circulație între cele două localități și avem această moștenire istorică fantastică. Avem trasee turistice foarte bune și vom investi sistematic în această direcție, fără să excludem dezvoltări de logistică și chiar industrie în zona industrială dedicată.

Cum vedeți dezvoltarea imobiliară dinspre Sibiu spre Cisnădie? În cartierul Arhitecților, dezvoltarea a fost oarecum invers: mai întâi s-a construit cartierul, apoi au venit infrastructura rutieră, serviciile medicale, școlare, de leisure etc. Cum încercați să aduceți la normalitate acest cartier cu probleme specifice, așa cum de altfel mai sunt și altele pe lângă polii urbani de dezvoltare, dar unde locuiesc oameni veniți din numeroase zone a țării pentru a munci și locui aici?

Cartierul este foarte înghesuit, știți prea bine. Am început să lucrăm pe mai multe direcții.

Prima direcție: am pornit proiectarea pentru prima unitate de învățământ de acolo – grădiniță și creșă. Suntem în faza finală de proiectare și vom scoate la licitație la începutul anului viitor. Vom construi, pentru început, clădiri modulare, de tip container, pentru ca lucrurile să se întâmple rapid. După aceea, vom avea un proiect de construcție definitivă: clădiri din cărămidă, tot ce înseamnă infrastructură pentru grădiniță, creșă și, ulterior, școală. Avem acolo un teren de aproximativ 12.000 m². Aceste proiecte le-am început și se vor materializa anul viitor, cu prima unitate.

A doua direcție: am creat echipe care lucrează la preluarea în domeniul public a drumurilor din cartier. Am reparat drumurile interioare, am investit destul de mult în acest an în ele și le-am adus la un nivel la care se poate circula relativ bine. Însă avem drumuri care încă nu sunt în proprietatea noastră și sunt drumuri de pământ, precum și drumuri care sunt în proprietatea noastră – vechi drumuri de exploatare, cu benzi de câte 4 metri – pe care le pietruim și le facem cât de cât circulabile.

Anul viitor vom accelera acest proces, apelând la surse externe. Primăria nu are capacitatea internă să gestioneze, într-un timp scurt, atât de multe preluări de terenuri în proprietatea orașului – avem nevoie de consultanță juridică, topografie, expertiză tehnică. Voi propune Consiliului Local să achiziționăm asemenea servicii, ca să ne putem mișca repede: să preluăm drumurile și apoi să investim în ele, în sistemul de iluminat și în restul infrastructurii.

Am reușit, în acest an, să preluăm de la statul român, în zona respectivă, 10.000 m² – trei străzi care sunt acum proprietatea orașului și în care putem investi. Am preluat și din domeniul privat, prin donații ale dezvoltatorilor, aproximativ 3.400 m² – bucăți de teren, inclusiv loturi de câte 500-600 mp – unde putem gândi zone verzi și alte amenajări. Am mărit patrimoniul orașului, în acel cartier aglomerat, cu peste 13.000 m² și continuăm.

Obiectivul nostru este să creăm un inel de circulație: strada Grigore Ionescu, strada Haralamb Georgescu-Petre Antonescu-„Drumul de la Mândra”-Giratoriul de la Kaufland.

La strada Petre Antonescu suntem, împreună cu Șelimbărul, într-un proces de reglementare a granițelor. Ulterior, vom crea conexiuni între străzile din interiorul cartierului.

Câți locuitori are Cartierul Arhitecților?

Am cerut și o situație pe străzi, la nivelul întregului oraș, cu grupe de vârstă, ca să cunosc specificul pe fiecare stradă. A trebuit să cerem date la nivel național și am fost întrebat „pentru ce vă trebuie?”. Am răspuns simplu: pentru că sunt un primar curios și vreau să știu câți oameni am pe fiecare stradă și pe grupe de vârstă, ca să pot face politici publice. Am primit aceste date și în cartierul Arhitecților avem în jur de 9.000 de locuitori cu domiciliu permanent.

Știm că mai sunt încă 3–4.000 de persoane care locuiesc acolo, dar au domiciliul în Sibiu, de regulă, pentru a-și putea duce copiii la școală acolo. Oficial, pe datele INS, sunt 9.000 de locuitori, iar numărul este în creștere.

E un semn bun, dar cu presiuni mari pe infrastructură.

Trebuie să gândim proiecte și să le realizăm. Și asta costă. Din surse proprii nu putem acoperi totul. În primul an, am stins „focuri”, am „scos” oameni din noroi. Pentru infrastructura de străzi, nu vom avea la dispoziție fonduri europene semnificative; probabil vom avea pentru eficientizarea iluminatului și alte astfel de lucruri. Va trebui, probabil, să accesăm un credit ca să ne mișcăm mai repede – și cu străzile din Cisnădia Veche, care sunt, la rândul lor, într-o stare precară.

Cum vedeți următorul exercițiu bugetar al Uniunii Europene și alocările pentru orașe?

Acum avem cadrul 2021–2027, cu încă trei ani pentru implementare, deci până în 2030. Noile programe vor începe, cel mai probabil, în 2028; în 2028–2029, ca de obicei, vor fi blocaje, nu se vor lansa imediat finanțările, iar în 2029–2030 vor începe efectiv apelurile de proiecte.

Tendința pe fonduri europene este să se aloce resurse mai mici către țările și regiunile care cresc ca PIB/cap de locuitor. O să mai avem finanțări, dar mai țintite.

La început, finanțările urbane erau orientate spre mobilitate și regenerare urbană, dar puteai face străzi, parcuri, scuaruri. În a doua alocare trebuia să încurajezi transportul public, benzile dedicate transportului public, zone pietonale, mai puține parcări. A existat o coerență.

Acum, în ultima alocare, se va merge spre investiții în „înverzirea” mobilității urbane. Cisnădie a pierdut primul și al doilea „tren” de mobilitate – nu am găsit nici plan de mobilitate urbană la nivelul orașului Cisnădie. În al treilea exercițiu nu mai poți avea fonduri pentru străzi, pentru că ele ar fi trebuit deja făcute. Toate astea fac parte dintr-un puzzle al dezvoltării, iar atunci când pierzi piese este mai greu să refaci imaginea de ansamblu.

Știu că nu vor mai fi multe fonduri pentru asfaltări; va trebui să le facem din bugetul propriu și din credite, pentru că trebuie făcute.

Cât la sută din bugetul Cisnădiei este alocat dezvoltării, proiectelor de investiții? Cât vă permiteți să alocați?

Ce pot spune este că ne acoperim, fără îndoială, cheltuielile de funcționare. Avem un aparat de primărie cu cheltuieli salariale destul de reduse comparativ cu alte orașe; orice tăiere de până la 45% nu ne-ar afecta, s-ar tăia doar posturile neocupate.

Pentru dezvoltare, anul acesta am atras 2 milioane de lei de la Guvernul României, pe anexa 7, pentru utilaje de curățenie stradală. Avem proiecte pe programul „Anghel Saligny” în derulare, cu cele două străzi cele mai scumpe și mai importante; acolo am pus încă 2,5 milioane de lei și va trebui să mai punem încă 2 milioane de lei pentru strada Sibiului. Deci avem sume consistente pentru dezvoltare.

Pe lângă acestea, sunt lucruri care țin de funcționare – de fapt, reparații de drumuri pietruite și alte intervenții –, unde am avut undeva la 2 milioane de lei. Cu totul, în jur de 10 milioane de lei au mers în acest an către dezvoltare.

Am avut și bugetare participativă, cu proiecte frumoase: am înverzit un scuar, am amenajat o zonă de evenimente – „Poiana Clătitelor”, locuri de joacă. Oamenii au venit cu propuneri și le-am implementat.

Am avut grijă și să curățăm cheltuielile de funcționare. De exemplu, la carburanți am scăzut de la peste 100.000 de lei la aproximativ 38.000 – o reducere foarte mare, pentru că erau cheltuieli exagerate. La telecomunicații, știți prea bine povestea cu „dosarul telefoanelor”.

Erau foarte multe contracte neclare pe mentenanță IT și alte servicii. Am discutat cu oamenii, am păstrat multe firme, dar pe alți indicatori financiari. Am diminuat cheltuielile de funcționare, le-am optimizat și am eliberat bani pentru dezvoltare.

Pentru începutul anului următor se pregătește o creștere semnificativă a taxelor și impozitelor. Procentul acestor creșteri este la latitudinea autorităților locale. Veți merge pe maximum, veți încerca o cale de mijloc pentru a nu împovăra mai mult locuitorii? Care este abordarea dumneavoastră?

Se vorbește de o creștere de până la 70% a impozitului pe avere – pe case, terenuri –, ceea ce este foarte mult. Noi o să mergem undeva spre minim, pentru că disponibilitatea oamenilor de a plăti va fi mai mică, nu o să mai aibă bani, pe românește.

Oricâtă nevoie de fonduri am avea la bugetul local, nu vom crește la maximum. Vom crește undeva aproape de marginea inferioară a intervalului, pentru că altfel ar fi un șoc pentru oameni.

Să nu credem ca va fi un „dezmăț” de bani în plus la bugetele locale, din cote defalcate din impozitul pe venit și din TVA. Chiar dacă veniturile proprii, teoretic cresc cu 70%, vor fi compensate prin diminuarea sumelor alocate de stat prin redistribuiri. Nu vom avea, în realitate, mai mulți bani.

Cu alte cuvinte, Guvernul reține o parte din banii cuveniți primăriilor și oferă un instrument prin care dumneavoastră, ca primar, să recuperați acei bani?

Eu, ca expert în dezvoltare, înțeleg acest lucru: e prima piesă din puzzle-ul descentralizării. Dacă ai venituri proprii bune, înseamnă că ai dezvoltare, înseamnă că îți recuperezi banii. Contează cum îți proiectezi bugetul, cum îți încasezi taxele, dacă ai preocupare pentru dezvoltarea economică. Atunci vei avea mai mulți bani și, automat, ți se vor vira mai puțini din redistribuiri.

Astfel, autoritățile locale se vor filtra: dacă nici în condițiile în care poți crește cu 70% valoarea impozitelor și taxelor locale nu reușești să-ți ții cheltuielile de funcționare sub control, poate trebuie să te gândești la reorganizare. Eu cred că este o piesă dintr-un puzzle care, singură, nu are sens, dar dacă o vezi în dinamică, poate fi ceea ce trebuie.

Chiar primar în funcție și cunoscând nevoile locale, înțeleg nevoia de a regândi sistemul prin care se redistribuie banul public în teritoriu. Trebuie doar să ne încadrăm în noile reguli.

Suntem pe final de an. Cu ce gânduri priviți spre 2026?

Cu un spirit foarte dinamic, fără îndoială. Ne-am lovit și de alte presiuni, dar au fost ca un zgomot de fond – din exterior, din poziționările din Consiliul Local și alte chestiuni, dar ne-am descurcat.

Acum cunoaștem mult mai bine nevoile orașului, știm deja pe ce direcții vom investi în 2026. Ce nu știm sunt încasările exacte pe care ne vom putea baza, pentru că se vor rearanja lucrurile, dar știm ce avem de făcut.

Problema este ca statul să își țină angajamentele. Am semnat un contract de dezvoltare locală pe „Anghel Saligny”? Haideți să plătim sau să fie o predictibilitate. Să știu, de exemplu, că în septembrie 2026 vom primi acești bani. Atunci putem face o proiecție mai corectă.

Per ansamblu, este un joc al dezvoltării foarte frumos. Dacă reușim să începem aceste culoare verzi care să lege Sibiul de la Muzeul Satului până la cartierul Arhitecților și mai departe de Cisnădie, vom începe să ne dezvoltăm strategic.

Eu privesc provocările ca pe oportunități, nu ca pe probleme care ne apasă. Unde ești dinamic, reușești; unde te lamentezi, nu reușești. Oricare ar fi regulile, trebuie să le înțelegem rapid, să le asimilăm și să mergem mai departe. Traseul poate fi mai rapid sau mai lent, în funcție de factorii externi, dar asta nu înseamnă că ne schimbăm strategiile.

Interviu publicat în ediția print din 11 decembrie 2025 în suplimentul Tribuna Financiară