Cinci luni de la accidentarea care l-a scos pe George Monea din circuit. ”Mi-e dor de fotbal, de minge, de colegi, să stau în vestiar, să merg în deplasări…” Cât mai are de stat mijlocașul

Unul dintre cei mai longevivi jucători din lotul Șelimbărului, George Monea, a fost urmărit de ghinion încă de la începutul anului. S-a accidentat în cantonamentul din iarnă și a ratat restul sezonului. A fost operat la coloană de două ori, iar în prezent se află în refacere.

Mijlocașul născut în Orașul Victoria susține că duce dorul atmosferei din vestiar, a antrenamentelor și meciurilor, dar nici nu vrea să se grăbească cu revenirea pe gazon din dorința de a nu mai avea probleme.

”Sunt în perioada de recuperare. Mă simt din ce în ce mai bine. Lucrurile, zic eu, merg înspre bine”, spune jucătorul.

Întrebat despre motivele accidentării, Monea spune că problemele au fost mai vechi.

”Din câte am înțeles de la medici, e o accidentare care se trage din trecut. În urma traumatismelor pe care – toată lumea știe – le avem la fotbal, căzături, suprafețe dure, terenuri proaste, sărituri la cap și căzături pe coate, pe spate… Din astea au fost nenumărate și de aici se trag toate problemele pe care le-am avut”, a declarat mijlocașul pentru pagina de Facebook a clubului din Șelimbăr.

Două operații în decurs de trei luni

În prima fază, lui Monea doctorii i-au spus că ar suferi de o hernie de disc, dar investigațiile mai amănunțite au scos la iveală probleme la coloana vertebrală. Drept urmare, o primă intervenție chirurgicală a survenit în luna februarie, iar a doua, mai complexă, în mai.

”Am avut două intervenții, prima în februarie, a doua în luna mai. Diagnosticul inițial a fost de hernie de disc, după care, în urma unor investigații mai amănunțite, a unui RMN, doamna doctor Nistor – căreia vreau să-i mulțumesc foarte mult pentru tot ceea ce a făcut pentru mine și pentru profesionalism, dar și echipei de la Spitalul Medlife Polisano, au fost super – a pus diagnosticul de deplasare a unei vertebre, care a provocat hernia de disc, de fapt. Un diagnostic destul de grav. Inițial s-a spus că operația aceasta, a doua, s-o iau în calcul pentru viitor, pentru că pot exista probleme, dar în momentul în care au făcut prima operație și-au dat seama că nu mai pot să aștept și am hotărât împreună să rezolvăm problema”, a mai spus Monea.

Cinci luni departe de gazon…

Mijlocașul echipei din Șelimbăr și-a reamintit că s-au împlinit cinci luni de la ultimul său joc și că aceasta este, de departe, cea mai grea accidentare: ”Ieri (n.a. sâmbătă) au fost cinci luni de când nu am mai intrat pe teren, cinci luni destul de grele pentru că eu n-am mai fost accidentat o perioadă atât de mare. Am mai avut probleme musculare ușoare, dar perioada asta a fost dificilă”.

Monea susține că îi este dor să se reîntoarcă pe gazon și de atmosfera din vestiar. ”Merg (n.a. la teren) când am ocazia, pentru că programul de recuperare se suprapune cu cel al antrenamentelor băieților. Merg la teren și chiar spuneam, în prima zi, că-mi curge din gură când mă uit la băieți și când îi văd cum se antrenează. Mi-e dor, vă dați seama. Asta fac de 20 de ani, de la vârsta de 7 ani și mi-e dor de fotbal, mi-e dor de minge, mi-e dor de colectiv, mi-e dor să stau în vestiar, să merg în deplasări, lucruri cărora, poate, la un moment dat, nu le duceam dorul, ajunsesem oarecum la o saturație, să zic așa. Multe deplasări, cantonamente… Mi-e dor acum de ele”, a adăugat el.

… și (probabil) altele cinci până la revenire

Monea a mai spus că, în luna august, va efectua un nou control medical, dar nu crede că va reveni pe gazon mai devreme de începutul anului viitor, pentru că își dorește să nu riște să aibă și alte probleme de ordin medical.

”Mai am o lună până la controlul de trei luni de după a doua operație, care a fost mai dificilă, și anume de fixare a coloanei vertebrale în zona lombară. Mi-am setat ca obiectiv să prind pregătirea de iarnă. Poate aș reveni mai repede, dar nu cred că ar ajuta pe nimeni, nici echipa, nici pe mine dacă mă grăbesc. Asta vorbeam și cu doamna doctor, obiectivul final e să fiu sută la sută când reintru pe teren, să nu mai resimt dureri și să nu mai am probleme”, a mai spus jucătorul.

A început fotbalul încă de la clasa I, după… karate

George Monea a început fotbalul în localitatea natală, Orașul Victoria, încă de la 7 ani, după ce vreme de trei ani a făcut karate. Dragostea de fotbal a dobândit-o după ce, ore întregi, bătea mingea cu prietenii în fața blocului.

”La 7-8 ani am mers pentru prima dată la fotbal, la mine, în Orașul Victoria, în județul Brașov. M-am dus la fotbal pentru că asta făceam de mic în fața blocului, erau timpurile alea când toți copiii se jucau în fața blocului. Îmi luam o minge la subraț, ieșeam afară și asta făceam toată ziua. Mai ales în vacanțele de vară, țin minte, ne băgau părinții și bunicii cu forța în casă. De acolo a pornit totul, din pasiune, mi-a plăcut încă de mic să mă mișc, erau un copil activ. Am mers la fotbal, mi-a plăcut foarte mult. Făcusem karate până la vârsta aia, dar când am dat de minge și de fotbal, am renunțat și am pus fotbalul pe primul plan. Poate chiar deasupra studiilor, a școlii, asta am vrut să fac în viață, să joc fotbal.

Țin minte că erau două probe, când mergeam la competiții, una era lupta cu un adversar imaginar și cealaltă era kumite, adică lupa cu un adversar direct, adică te luptai și cu aerul, ca să zic așa, și cu un adversar. Altceva nu mai țin minte pentru că eram mic, am început la 4 ani să merg la karate”, mai povestește Monea.

FC Brașov, Tărlungeni, FC Hermannstadt, Ripensia și apoi Șelimbărul

La 13 ani, Monea a fost luat de juniorii ”Steagului Roșu”, apoi a jucat un an în ”B” la Unirea Tărlungeni, de unde s-a transferat la FC Hermannstadt.

”Asta a fost prima mea experiență în Sibiu, o echipă promovată din Liga a IV-a în Liga 3. Știam că au planuri mari și, drept dovadă, așa a și fost. Am promovat în primul an cu o lejeritate – zic eu – destul de mare, după care, la Liga 2, am avut ceva probleme, de care spuneam, musculare, am activat puțin, cred că am jucat doar vreo 4-5 meciuri, iar la finalul sezonului am decis să plec ca să joc pentru că, până la urmă, de asta m-am apucat de fotbal, toată lumea vrea să joace”, rememorează jucătorul.

De la Sibiu, a plecat la Ripensia, ”club cu o istorie bogată, cu patru titluri de campioană (…) în vremurile îndepărtate”, iar după două sezoane a venit la Viitorul Șelimbăr. ”Pe vremea aceea încă se numea Viitorul, tot în Liga 3 și de acolo am început aventura la Șelimbăr”, mai spune el.

Printre cei mai vechi din lotul Șelimbărului

George Monea a ajuns la Șelimbăr în anul 2020 și de-atunci face parte din lotul ”călăreților roșii”, fiind alături de căpitanul Ciprian Natea cei mai vechi din lot.

Monea povestește că a trecut prin multe la echipa sibiană: ”S-au schimbat multe, s-au schimbat mulți colegi, s-au schimbat antrenori, s-au schimbat oameni din conducere. Am avut parte, zic eu, de multe experiențe la Șelimbăr. În primii doi ani am reușit să salvăm echipa. Având în vedere că eram echipă nou-promovată, a fost destul de dificil, se știe că lupta pentru evitarea retrogradării e foarte aprigă în Liga 2, iar în al treilea an am reușit să facem performanța cea mai mare a clubului, să ajungem în play-off, să terminăm sezonul regular pe prima poziție și să intrăm detașat în play-off față de echipele care ne urmăreau.

N-am terminat pe locul întâi sezonul acela, dar chiar vorbeam, zilele trecute, cu Cipi Natea, care și el e de foarte multă vreme la echipă. Îi spuneam că eu cred că, dacă aveam drept de promovare în acel an, nu ne putea opri nimeni pentru că eram ca o mașinărie. Plecam dimineața la meci cu gândul la victorie, nu ne gândeam la altceva indiferent de echipa cu care jucam. Eram un grup omogen, cu jucători cu vârste apropiate, de valori apropiate și s-a format așa, o familie”.

Cu gândul la suporteri

”Am primit multe mesaje și au fost multe comentarii la postările pe care le-a avut clubul pe rețelele de socializare despre mine. Le mulțumesc în primul rând că sunt alături de mine, Cred că mă apreciază pentru ceea ce am făcut pe teren în primul rând și pentru dăruire, pentru că se știe că alergam foarte mult și puneam suflet. Le mulțumesc mult pentru susținere și îi îndemn să vină în continuare la stadion și să-i susțină pe băieți pentru că suntem un colectiv bun, frumos și puteam face rezultate bune și în anul care urmează”, mai spune mijlocașul Șelimbărului.