“Românii au talent” i-a schimbat viața. Ricky, liceanul de la “Betania” campion pe tatami și premiant la școală

Avea aproape 5 ani cândi-a văzut la televizor pe sportivii clubului PUMA făcând spectacol la “Românii au talent”. Instant, și-a dorit să fie printre ei, iar astăzi este campion european, balcanic și național la taekwon-do, ca membru al clubului pe care îl admira în fața micului ecran. Ricardo Daniel Toncean are 15 ani și dovedește că performanța sportivă poate merge mână în mână cu rezultatele bune la școală.

Prietenii îi spun Ricky și este elev al Liceului Teologic “Betania” din Sibiu, unde a fost admis cu a doua cea mai mare medie. A absolvit Școala Gimnazială “Nicolae Iorga” cu media generală 9,94 în clasele V–VIII. “Am luat locul I în fiecare an al ciclului gimnazial. Nu am neglijat niciodată școala”, spune tânărul sportiv.

Drumul spre tatami a început cu demonstrația “pumelor”, care au apărut pe platoul emisiunii “Românii au talent” alături de Alin Lazurca, antrenor și președinte al clubului. “Le-am spus părinților că îmi doresc să fac acest sport, chiar dacă pentru o perioadă am fost la înot și fotbal”, își amintește Ricky.

Tânărul provine dintr-o familie de credincioși baptiști și vorbește deschis despre credința sa: “La fel ca ortodocșii, credem în Dumnezeu și Iisus, doar că nu avem icoane în biserici și, poate, studiem mai mult Biblia”.

La începutul școlii, apartenența religioasă i-a adus și unele momente neplăcute din partea unor colegi. ”Îmi spuneau: «Tu ești pocăit, nu ai voie să te joci cu noi». Apoi au devenit curioși, mă întrebau cum este la noi în biserică. Unii chiar au venit să vadă”.

Ambițios, Ricky a muncit mult: “Sunt multiplu campion național, campion balcanic și am câștigat, la echipe, medaliile de argint și de aur la un campionat mondial”, spune el.

În martie 2025, a suferit o fractură la mâna stângă, fără ca accidentarea să-l îndepărteze de sport. “Nu am abandonat, ci am devenit mai grijuliu. Exact la un an după accident am intrat în lotul național de taekwon-do al României”.

Dincolo de școală și de antrenamente, Ricky își găsește timp și pentru muzică. Cântă la cajon, un instrument de percuție pe care îl folosește atât la școală, cât și la biserică. “Avem și la școală așa ceva, îmi place să cant în pauze. Îl folosesc și la biserică, unde mă ocup și de sonorizare”.

Pasiunea pentru taekwon-do i-a transmis-o și surorii sale, în vârstă de 8 ani, care urmează să i se alăture la club. “Va veni și ea cu mine la antrenamente, este un sport care aduce disciplină și coordonare. Când sunt pe tatami, mă simt liber”.

În privința viitoarei profesii, Ricky are două modele chiar în familie. “Posibil să urmez Medicina, la fel ca mama mea, care este medic de familie, sau să merg spre domeniul IT, precum tatăl meu. Mai am timp să decid”.

Un lucru rămâne clar: înainte să aleagă între Medicină și IT, Ricky știe că, dincolo de medalii și note, sportul îi oferă ceva ce nu încape într-un palmares: sentimentul că este liber.