Numărăm orele până la debutul noii ediţii a Campionatului Mondial şi vom avea la dispoziţie, vreme de şase săptămâni, atâtea meciuri, peste o sută, cât să ne iasă fotbalul pe nas. 48 de echipe naţionale, pentru prima dată atât de multe în istoria competiţiei, se vor duela pentru râvnitul trofeu. E un fel de a spune, deoarece mai mult de jumătate nu-şi fac cu adevărat cine ştie ce planuri, cum ar fi, de exemplu, Insulele Capului Verde, Curacao, Iordania şi Uzbekistan, în premieră la un turneu final al Campionatului Mondial, dar tot pot încurca vreuna dintre favorite, cum s-a întâmplat la fiecare ediţie cu ”buturuga mică”.
Noi, românii, n-avem cine ştie ce motive să ne entuziasmăm prea mult, pentru că naţionala noastră stă acasă. Încă o dată, pentru că n-am mai fost la un Mondial de aproape trei decenii. S-a întâmplat ultima dată în ’98, când am ajuns până în optimi, de unde ne-a scos Croaţia. Până acolo, performanţele ”tricolorilor” de la Coppa de Moldo ’90 şi World Cup ’94 ne-au scos în stradă, victoriile cu Uniunea Sovietică, Anglia ori remiza cu Argentina, pe lângă calificările din grupe, fiind motive de sărbătoare în rândul suporterilor români. Şi sibieni deopotrivă…
Aşadar, stăm cuminţi în faţa televizoarelor, în confortul propriei sufragerii, sau pe la vreo terasă – în măsura posibilităţilor, pentru că majoitatea meciurilor se joacă noaptea – şi ţinem pumnii echipei favorite, în lipsa alor noştri. Iar dac-o fi să ne bucurăm cât de cât la final, vom vedea, după vreo lună şi ceva.
Daniela Cîmpean, preşedinta Consiliului Judeţean Sibiu, crede că Spania e favorita Mondialului de anul acesta. ”Fotbalul are întotdeauna surprizele lui, dar dacă ar fi să aleg o favorită, aş merge pe Spania. Are o generaţie foarte talentată, un joc modern şi multă maturitate competiţională. Totuşi, la un turneu final, diferenţa o fac adesea detaliile şi inspiraţia dintr-o singură seară”, spune aceasta. Spania este şi una dintre favoritele acesteia, alături de “Squadra Azzura”, care a ratat însă şi de data aceasta turneul final: “În mod tradiţional, am apreciat fotbalul practicat de naţionale precum Italia şi Spania. Îmi plac echipele care combină disciplina tactică cu creativitatea şi care ştiu să construiască un proiect pe termen lung, nu doar să se bazeze pe individualităţi”.
Despre revelaţia acestui turneu final, Daniela Cîmpean susţine că i-ar plăcea să fie una “din cercul tradiţional al favoritelor”, dar totodată crede că şi “una dintre echipele mai mici, dar foarte bine organizate, ar putea produce surpriza”. “Până la urmă, fiecare Cupă Mondială îşi are povestea ei neaşteptată”, mai spune preşedinta CJ.
Daniela Cîmpean îşi aminteşte cu plăcere emoţia trăită alături de familie şi de prieteni la turneele Cupei Mondiale: “Primele amintiri puternice sunt legate de emoţia cu care urmăream meciurile împreună cu familia şi prietenii. Cupa Mondială era unul dintre acele rare momente în care oameni foarte diferiţi se adunau în jurul aceleiaşi pasiuni. Mai mult decât rezultatele, îmi amintesc atmosfera, comentariile de după meci şi sentimentul că participăm cu toţii la un eveniment global”.
Preşedinta CJ regretă ratarea calificării “tricolorilor” la Cupa Mondială, pentru că, în opinia sa, “avem jucători talentaţi şi o generaţie care a readus entuziasmul în jurul echipei naţionale”: “Ca iubitor al sportului, îmi pare rău că România nu este prezentă la o competiţie atât de importantă. Avem jucători talentaţi şi o generaţie care a readus entuziasmul în jurul echipei naţionale. În acelaşi timp, calificarea se câştigă pe teren, iar fotbalul nu funcţionează pe baza meritelor istorice sau a aşteptărilor. Sunt convinsă însă că există motive de optimism şi că, prin continuitate şi seriozitate, România poate reveni la nivelul la care să fie prezentă constant la marile turnee”.
Prefectul Sibiului, Mircea Creţu, crede că Argentina va câștiga anul acesta mult râvnitul trofeu, deşi echipa favorită este Spania. Iar Lamine Yamal va fi revelaţia turneului, în opinia sa. Primele amintiri legate de Cupa Mondială, prefectul de Sibiu le are de la ediţia din 1970: ” Am vizionat la televizor meciurile României, din «Grupa Morții», cu Anglia, Cehoslovacia și Brazilia”.
Despre naţionala României, prefectul Mircea Creţu susţine că ar cam fi fost timpul să meargă la Mondial şi crede că se poate ajunge din nou acolo, ”dar e nevoie de multă muncă, pricepere, răbdare și poate și puțin noroc”: ”Ar fi meritat să se califice, căci ultima prezență a «tricolorilor» la un turneu final a fost acum 28 de ani. Cred, cu tărie, că se poate schimba ceva la echipa noastră”.
Vlad Vasiu, vicepreşedintele Consiliului Judeţean, a rămas în minte cu amintirea nopţilor petrecute pe străzile Sibiului după performanţele ”triolorilor” de la World Cup 1994. Este fan Argentina şi crede că aceasta ar putea păstra trofeul câştigat acum patru ani în Qatar, dar consideră că şi Brazilia ar putea câştiga ediţia din acest an. SUA, una dintre gazdele turneului final, pe care ”vicele” CJ o vede supriza acestei ediţii, le-ar putea strica însă planurile celor două.
Celălalt vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, Paul Kuttesch, e de părere că favorite la titlul mondial, anul acesta, sunt Spania, Franța și Argentina. Dintre favorite, are şi o… favorită: ”Dacă ar trebui să aleg o singură echipă, aș merge pe Spania, care dispune de o generație extraordinară de jucători tineri și de un joc foarte bine organizat”.
Kuttesch consideră că Marocul ar putea fi una dintre surprizele ediţiei din SUA, Mexic şi Canada, după ce, acum patru ani, africanii au jucat semifinala, dar ne îndeamnă totodată să stâm cu ochii şi pe Norvegia lui Haaland: ”Cred că una dintre surprizele plăcute ar putea fi Maroc. După performanța istorică din 2022, marocanii au demonstrat că nu mai sunt o surpriză de moment, ci o echipă capabilă să se bată de la egal la egal cu marile forțe ale fotbalului mondial. De asemenea, aș urmări cu atenție și Norvegia”.
Fiind implicat de mulți ani în comunitatea germană din România, ”vicele” se declară un simpatizant al nemţilor, susţinând că Germania ”rămâne o echipă care poate ajunge foarte departe la un turneu final”.
Şi, pentru că tot veni vorba de Germania, primul turneu final de care îşi aminteşte cu plăcere este cel de la ea de-acasă, din 2016: ”Atmosfera extraordinară din orașele gazdă, entuziasmul suporterilor și parcursul spectaculos al Germaniei au făcut din acel turneu unul memorabil. Pentru mulți dintre noi a fost și momentul în care am început să urmărim fotbalul internațional cu adevărat”.
Este dezamăit de absenţa ”tricolorilor” de la acest Mondial, dar recunoaşte că aceştia ”nu au avut constanța necesară pentru a se impune în fața adversarilor direcți”.
”Este, fără îndoială, o dezamăgire pentru suporterii români. România are o tradiție importantă în fotbal și cred că toți ne-am fi dorit să o vedem la acest turneu. Totuși, calificarea se obține pe teren, iar dacă analizăm parcursul din preliminarii, trebuie să recunoaștem că echipa nu a avut constanța necesară pentru a se impune în fața adversarilor direcți. Cu toate acestea, generația actuală are jucători interesanți și sper ca următorul ciclu competițional să aducă România din nou la un Campionat Mondial, competiție la care lipsește din 1998”, mai spune Kuttesch.
Răzvan Pop, lector. universitar şi istoric, directorul Bibliotecii ASTRA, este convins că trofeul va lua drumul Europei, mizând pe Franţa, Spania, Anglia sau Portugalia. Spune că favoritele lui nu joacă la acest turneu final, România și Italia. “Germania e slăbuță în acest an… Îmi plac Franța și Portugalia”, adaugă el.
Revelaţiile acestui an? “Mă uit la Norvegia, la Ecuador… Joacă interesant”, mai spune directorul Bibliotecii ASTRA.
Răzvan Pop îşi aduce cu plăcere aminte de Mondialul din 1990: “Golurile lui Lăcătuș, Răducioiu, meciul cu Argentina, cântecul Mondialului, dansul lui Milla, ultimul dans iugoslav, primul meu catalog cu jucători. Pentru mine, acel Mondial a fost întâlnirea cu Occidentul, cu lumea la care visa întreaga țară”.
Iar despre naţionala României, crede că aceasta a fost ultima sa şansă de a ajunge la un turneu final de Cupă Mondială: “Am terminat pe locul 3 într-o grupă slăbuță. Cred că a fost ultima noastră șansă reală să ne mai calificăm la un Mondial. Jucătorii sunt tot mai slabi, aproape că nu avem nimic să vină din spate, echipele de club sunt sub linia normalului. Nu avem cum să credem că mai putem să ne calificăm”.
Directorul Filarmonicii de Stat din Sibiu, Cristian Lupeş, priveşte Mondialul care începe astăzi mai mult din punct de vedere… muzical. Nu are o echipă favorită, dar face referire la cele trei ţări gazdă ale turneului final dintr-un alt unghi: “Din Mexic e Orchestra din Guadalajara, pe care am dirijat-o anul trecut. În SUA am rămas atașat de o orchestră din Michigan, iar în Canada încă nu am avut concerte, așa că despre aceasta vă voi putea povesti în viitor”. Primele amintiri despre un turneu final al Cupei Mondiale sunt, ca ale multor români, de la Coppa del Mondo 1990: “Am fost impresionat de imnul campionatului, care sugera, în acel moment, un sentiment profund de libertate”.
Nici în privinţa revelaţiei ediţiei acesteia Cristin Lupeş nu are un pronostic clar, dar speră ca revelaţia “să fie spiritul de colaborare și respect dintre națiuni, într-o perioadă în care lumea are mai multă nevoie ca oricând de dialog și înțelegere”.
Despre ratarea calificării naţionalei noastre la turneul final, Lupeş susţine că aceasta arată “adevărata valoare fotbalistică”. Directorul Filarmonicii susţine însă că România excelează în foarte multe alte domenii: “Trăim într-o lume sportivă tot mai mult subordonată firmelor de pariuri, care nu aduce aproape niciodată o performanță autentică nici țării, nici fanilor. În schimb, excelăm în foarte multe alte domenii: avem muzicieni în aproape toate orchestrele europene și în multe orchestre americane de top, avem o istorie olimpică remarcabilă în gimnastică, iar Mircea Cărtărescu este tradus în numeroase limbi ale lumii. Și exemplele pot continua”. Este şi motivul pentru care nu înţelege “de ce există atâta pasiune pentru un domeniu lipsit de performanțe constante, în care nu am avut niciodată rezultate cu adevărat excepționale la nivel mondial”. Lupeş speră ca românii să nu ajungă să se definească prin “idolatrizarea mediocrităţii”. “Știu că Steaua a câștigat Cupa Campionilor Europeni în 1986, dar o singură performanță nu definește un întreg fenomen sportiv”, adaugă directorul Filarmonicii sibiene.
Iar în privinţa câştigătorului de anul acesta al Cupei Mondiale, Cristian Lupeş crede că adevăratul câştig ar putea fi “armonia dintre națiuni, să se dărâme gardurile dintre state și să ne bucurăm de pace și independență națională, indiferent de gradul de dezvoltare al țării din care facem parte; sper să câștige spiritul sportiv, în care competiția se încheie cu admirație, nu cu bombardamente”.
Patrick Moleins, directorul general al societăţii Somarest şi director al Clubului Francofon din Sibiu se fereşte să dea o echipă sau alta câşigătoare, dar crede că ”echipa care va câștiga e o echipă care poate să se adapteze bine la temperaturi mari și cu un număr de jucători de nivel bun, cu care să se poată face multe schimbări; pentru acest tip de management, echipa trebuie să fie solidară și înțelegătoare”. Are totuşi o favorită, Franţa, dar spune că, pentru a obţine o mare performanţă peste Ocean, francezii ”trebuie să fie cuminţi și modești la fiecare meci”.
Moleins crede că surpriza ar putea veni din partea unei echipe africane, pe care o vede avansând până în penultimul act. În opinia sa, Maroc, Senegal, sau Coasta de Fildeș.
Primul turneu final al Cupei Mondiale de care îşi aminteşte este cel din ’82, din Spania, dar spune că, în urma acestuia, a rămas cu ”un gust foarte amar”: ”Eram tânăr și am plâns când am văzut jucătorul francez agresat de portarul german. Acest turneu ar fi fost pentru Franța”. Jucătoul agresat a fost Patrick Battiston, de către Harald Schumacher. Incidentul a avut loc în semifinala Campionatului Mondial dintre Franța și Germania de Vest, disputată la Sevilla și supranumită ulterior ”Atentatul de la Sevilla”.
Când vine vorba despre naţionala României, francezul Moleins pune că se simte trist pentru că ”tricolorii” nu calcă pe urmele ”Generaţiei de Aur” şi consideră că este nevoie de investiţii mai multe în fotbalul românesc la nivelul copiilor şi juniorilor: ”Fotbalul românesc trebuie să fie mai structurat, în special pentru dezvoltarea de talente și să considerăm că fotbalul se joacă cu inimă și pasiune, nu doar pentru bani. Lipsa unui adevărat sistem piramidal, care să permită în fiecare an să vedem tineri promovați în Liga 1 și mai puțini mercenari, care vin din străinătate pentru câteva luni”.
Alexandru Hanea, directorul CSU Sibiu, a cărei echipă tocmai a încheiat Liga Naţională Masculină de Bashet pe locul 7, merge pe mâna Franţei, anul acesta. “Acesta e pronosticul meu înaintea competiţiei”, spune el, care ţine totuşi cu Spania. În opinia sa, surpriza poate fi furnizată fie de semifinalista de acum patru ani, Maroc, fie de Olanţa.
Primele amintiri despre un turneu final al Cupei Mondiale sunt legate de World Cup 1994, unde “tricolorii” au făcut senzaţie: “Cred că pentru mulți dintre noi va rămâne mereu în memorie SUA ’94 datorită bucuriilor trăite atunci dar și pentru faptul că am fost extrem de aproape de fazele finale”.
“Andu” Hanea mai spune că “tricolorii” le-au dat speranţe tuturor, după parcursul de la EURO, de acum doi ani, dar n-au reuşit în cele din urmă să obţină calificarea la Cupa Mondială 2026. “Orice aș spune eu legat de merit, am învățat că meritocrația în sport se măsoară în puncte”, concluzionează directorul CSU Sibiu.
Andy Fazekas, unul dintre organizatorii Red Bull Romaniacs, cel mai cel mai dificil și cel mai lung raliu de hard endure din lume, ţine cu Argentina, dar crede că nu Messi şi compania intră în posesia trofeului, ci Spania. Crede că echipa Statelor Unite ale Americii va fi revelaţia turneului din acest an, iar primul turneu final de care-şi aduce aminte, totodată şi ultimul la care a avut emoţii cu adevărat a fost cel din Franţa 1998, ultimul la care au fost prezenţi şi “tricolorii”.
Despre România, Andy Fazekas spune că ar fi meritat să ajungă la acest turneu final: “Din punct de vedere al angajamentului și moralul jucătorilor, ar fi meritat. Analizând în schimb nivelul tehnic, trebuie să admit că încă suntem la limită în ceea ce privește cerințele unui Campionat Mondial”.
La ce meciuri se uită consulul Germaniei la Sibiu… Aţi ghicit!
Wiebke Oeser, consulul Germaniei la Sibiu, nu are o echipă favorită, dar recunoaşte că urmăreşte meciurile ”Mannschaftului”. ”Urmăresc cu plăcere meciuri interesante, elegante și emoționale, indiferent de echipa care lovește mingea; bineînțeles, și meciurile în care joacă echipa națională a Germaniei. Despre revelaţia turneului, consulul crede că ”există numeroși fotbaliști talentați”. Iar despre ratarea calificării de către echipa României, susţine că ”e foarte păcat, însă data viitoare va fi încununată de succes. Ţin pumnii!”
Dorin Zotincă, actualul director al Academiei FC Hermannstadt, merge pe mâna Franţei, anul acesta, chiar dacă e fan Brazilia. În opinia lui, Spania va fi revelaţia. Consideră că România ar fi putut obţine calificarea chiar de pe primul loc din grupa de calificări: “Din păcate, este din ce în ce mai greu de ajuns la Cupa Mondială în actualul format de calificări. Cu puţină şansă, am fi putut fi la Mondial direct de pe primul loc”.
Altfel, Dorin Zotincă îşi aduce aminte de turneele finale ale Cupei Mondiale de dinaintea Revoluţiei din ’89, când meciurile nu erau transmise de unica televiziune din România. “Era nebunie pe la Câineni, să vedem meciurile la bulgari”. În acele vremuri, românii căutau fel de fel de soluţii, care mai de care mai ingenioase pentru a prinde televiziunea de stat bulgară, ducându-se inclusiv în Dealul Dăii, cu televizoare portabile şi antene improvizate.
Andreas Huber, preşedintele Uniunii Consulilor Onorifici din România şi Consulul Onorific al Austriei la Sibiu e de părere că mai multe echipe sunt favorite la titlul mondial, anul acesta: Anglia, Spania, Franța, Germania și Portugalia. ”Oricare dintre acestea poate câştiga”, spune acesta. În opinia sa, surpriza va fi Elveţia. Ţine cu echipele Austriei şi Germaniei, iar despre naţionala României spune că ar fi meritat să fie la acest turneu final. ”România are o echipă valoroasă, care ar fi meritat pe deplin să joace la această ediție a Cupei Mondiale și cred că are toate șansele să revină curând la un turneu final mondial. De această dată a lipsit poate și puțin noroc, dar sunt convins că viitorul fotbalului românesc este unul promițător”, afirmă Huber.
Prima Cupă Mondială pe care şi-o aminteşte cu adevărat este cea din 1966, desfășurată în Anglia. ”Îmi amintesc finala de pe «Wembley», dintre Anglia și Germania și, mai ales de celebrul gol controversat al lui Geoff Hurst. Mingea a lovit bara transversală și a căzut în apropierea liniei porții, iar arbitrii au validat golul. A fost un moment care a rămas în istoria fotbalului și care este discutat și astăzi”, mai spune Consulul Onorific al Austriei la Sibiu.
Preşedintele HC Sibiu, Matei Damian, crede că Spania va fi noua regină. Ţine cu Brazilia, dar nu crede că selecţionata “cariocas” va pune mâna pe trofeu. Se aşteaptă la Maroc să fie surpriza, anul acesta, iar primele amintiri de la un turneu final sunt legate de duelul Hagi – Maradona, din ’90.
Altfel, Matei Damian nu le dă prea multe şanse “tricolorilor” să mai ajungă curând la un turneu final: “E foarte frustrant, dar e o normalitate, ținând cont de sistemul de sport/fotbal de la noi. Nu meritam și nu o să mai ajungem atâta timp cât nu schimbăm acest sistem”.
Cosmin Pal
Ioana DEDU
Mihai POPA
Ștefania VESA
Teodora NAN
Răzvan NEGRU
Ovidiu BOICA
