Piața Unirii a Sibiului așa cum o știm astăzi este rezultatul unor evoluții în ani, creionate in 1968-1969 și începute efectiv după 1970. Cele dintâi construcții publice din ceea ce, teoretic, urma să se numească Centrul Civic, au fost Casa de Cultură a Sindicatelor (începută în 1969 și inaugurată în august 1973, odată cu Librăria Luceafărul de la Blocul Plombă) și Hotelul Continental (început în 1973 și inaugurat în 1976), iar ultima, a fost Ramada, inaugurată în 2007. În anii dintre toate acestea a apărut Magazinul Dumbrava (deschis în ultimele zile ale anului 1978), dar și o clădire care astăzi scapă multora: Casa Modei, inaugurată la sfârșitul anului 1980. Aceasta a fost ultima ridicată in acord cu viziunea inițială a Centrului Civic, Hotelul Ramada apărând, deci, mult mai târziu și oricum pe structura pe care fusese prevăzută inițial extinderea Primăriei de pe B-dul Victoriei.
˝ARBITRUL ELEGANȚEI SIBIENE˝
La momentul deschiderii, Casa Modei era deosebită nu neapărat prin arhitectură sau mărime (lângă ea funcționa deja Dumbrava, care fixase un oarecare standard), cât mai degrabă prin multitudinea de servicii pe care le oferea. Pe cele șase niveluri funcționau ateliere de confecții pentru femei și bărbați, ateliere de confecții din piele și marochinărie, ateliere de bijuterie, saloane pentru manichiură, pedichiură și chiar de întreținere și vibromasaj, frizerie, coafor, cosmetică, atelier pentru peruci, un centru pentru comenzi, spații de expunere și vânzare și spații aferente tuturor acestora (vestiare, garderobe, cabine de probă, magazii etc). Deținătorul clădirii, Uniunea Județeană a Cooperativelor Meșteșugărești din Sibiu (UJCM) avea, cel puțin la început, ambiția de a dezvolta un veritabil centru de servicii, cu raioane dedicate majorității cooperativelor sale și cu cei mai buni oameni aduși să lucreze în plin centrul Sibiului.
Tribuna scria, pe 11 decembrie 1980, că edificiul va fi un ˝adevărat… arbitru al eleganţei˝ . Tovarășul Ilie Paștiu, președintele Cooperativei sibiene ˝Îmbrăcămintea˝ care era vioara întâi a Casei Modei, explica atunci, cu câteva săptămâni înaintea așteptatei inaugurări, că toate cooperativele au pregătit clientelei ˝multe și plăcute noutăți˝. De altfel, ˝Îmbrăcămintea˝, pe lângă că selectase și ea cei mai iscusiți angajați, ˝a acordat atenția cuvenită procurării fondului de marfă necesar˝ și anunța că, pe lângă furnizorii naționali (˝Libertatea” din Sibiu, ˝Industria Lânii ˝ din Timișoara, ˝Tânăra Gardă˝ din București, Fabrica de stofe din Capitală și Fabrica de mătase din București), ˝dispune, de asemenea, de țesături din import˝.
CONSTRUCȚIA
Casa Modei s-a realizat după un proiect al Institutului de Cercetare – Proiectare al Cooperației Meșteșugărești (IPCOM) din București (arhitecți Vasile Țelea, Ștefan Antonianu -șef de proiect și Ion D. Popescu) și avea o suprafață desfășurată de peste 3200 mp. A fost gândită drept ˝cea mai mare unitate prestatoare de servicii din județul Sibiu˝ și găzduia spații ale cooperativelor ˝Îmbrăcămintea˝, ˝Gheata˝, ˝Arta Sibiului˝, ˝Tehnica nouă˝, ˝Textila˝, ˝Igiena˝.
În anul 1982, Revista Arhitectura prezența în detaliu investiția de la Sibiu, scriind despre volumetrie și regim de înălțime, despre cum a fost gândită ocuparea spațiilor și despre finisaje.
˝Finisajele interioare şi exterioare sunt în concordanţă cu specificul activităţilor şi cu nivelul unei astfel de unităţi, amplasată în zona centrală a unui important centru urban. S-au prevăzut pardoseli de gresie şi vopsitorie cu vinarom (…), vitrinele s-au realizat din geam şlefuit de 12 mm tip Buzău, fără montanţi metalici, iar ferestrele de la etajele 1-5 s-au realizat din tâmplărie de aluminiu. Faţada principală este tratată cu praf de piatră alb, apelându-se la accente cu placaj de cărămidă glazurată˝- scria Revista Arhitectura.
SFÂRȘITUL
Casa Modei a fost o clădire-reper pentru sibienii trecuți astăzi de 45 de ani. După Revoluția din 1989, însă, activitățile de acolo s-au restrâns, restructurat și în cele din urmă au dispărut. Cooperația meșteșugărească a trecut prin vremuri grele, puține fiind unitățile care mai trăiesc acum din activitățile care, înainte, le consacraseră. Iar Casă Modei, clădirea, a urmat același zbucium.
Foto: arh.Vasile Țelea, Revista Arhitectura, 1982.
Ștefania VESA
Adrian POPESCU
Ovidiu BOICA
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Marius MUNTEANU GHIUR
Ștefania VESA
MAISTRUL CROITOR LAZĂR OCNERIU – ARTIST, NU ALTCEVA!