Când un Bunic se oglindește în chipul celui ce vine după el…

Precum titlul acestei scurte prezentări mi-am intitulat prefața la volum lui Dumitru Cristănuș, Cartea cu Mituri (Ed. Agnos, Sibiu, 2023,  139 pg.). Volum construit din frumusețea lumii copilului ce-i șade în inimă și dinainte.  Citez și reconfirm gândurile dintâi ale primei citiri/ recitiri. Iată pisania dintți: „Cristănuș Dumitru se predă. Volumul pe care-l citiți e semnul unei iubiri inalienabile – iubirea pentru nepotul său. Oricât am întoarce titlul pe toate părțile minților noastre el este practic și cordial cu liniștea. Doi Mitu fac mituri. Ne des-mituiesc de frici și ne arată că un bunic plus un nepot pot întemeia un regat. Acela al Poeziei. Cristănuș Dumitru se predă. Mitu 1 și Mitu 2 își citesc gândurile și Mitu 1 le pune pe hârtie iar Mitu 2 le pune în zâmbet. Nu știu să fi citit astfel de versuri luminos-azurii la Mitu 1 până acum. El, care a luat în răspăr livezile morții și translucidul pod de oase ce ne poartă către grumazul asudat al podarului Caron și a virusat cu zâmbet letargicul gust oxidat al morții, șade la înțelepțire cu nepotul. Nu e primul, deși nu știu un altul, iar joaca lui pare ruptă din înțelepciunea de duh a părții de lume ce o păzește. Cristănuș Dumitru, ca un Rabbi din pierdutul Tiberias al Talmudului de odinioară. Ca un pelerin prin frământătura de apă și cer a lumii care își destinde mintea jucându-se. Jocul morții și al vieții. În care tinerețea ascunde pliurile morții în cearcănul zborului în văzduhul zorit de zori. Ziurel de ziuă… Nu îmi place nici o poezie din volum (râd când spun asta!) dar îmi place Poezia volumului. Nici nu îmi pare carte- bine, asta e meteahnă veche la Mitu 1- ci un Hronic al vârstelor urcate în văzduhul rarefiat al gândirii. De fapt Mitu 1 încearcă să-și vindece frica Plecării prin dialogul – vădit nod noetic- cu Cel Care Vine. Cum n-ai iubi versul născut din forța creionului de colorat ce remodelează vânturilor șirul? Poate că numitul Cristănuș Dumitru a aflat soluția la vindecarea de moarte. Prea mult a păzit livezile în care kadișul se umple de flori de măr azuriu. Versurile lui asemeni unor versete din bătaia inimii unui poet inalienabil. Iubindu-și viața. Fiecare vers ca un nod cu sinele ce-și desface literele. Asemeni unei scări de sare, priponite în ploaie și averse de râsete tinerești. Mitu 1 își vindecă orice gând de Plecare. Rămâne. Ne spune, în fapt, bine ați venit cei care voiți să fiți Rămași!” (op.cit. pp. 5-6).

Poate ar merita să rețineți că poeziei lui Dumitru Cristănuș editorul, Romeo Petrasciuc, îi oferă câteva pagini de 1critică” așezând câteva note ale Ion Dur, Dumitru Chioaru, Costel Stanciu, Maria Nițu, Gabriel Hasmațuchi, Mircea Bârsilă, Mihai Posada, Lorinczi Francisc, Gheorghe Jurma, Daniel Luca, Daniel Marian și Romeo Petrasciuc (pp. 123- 139). Reamintesc cititorului că Dumitru Cristănuș ne-a provocat în ultimii ani cu o serie de volume la limita metatextului Pragului vieții și morții: Întemeierea Somnului (Sibiu, Agnos, 2015), Morminte insomniace (Sibiu, Agnos, 2017), Livada nopții (Sibiu, Agnos, 2019) și Citirea oaselor (Sibiu, Agnos, 2021). Descoperindu-și vocația de a fi văzut prin poezie la vremea aflării sensului din miezul veșniciei, Cristănuș încântă cu sensibilitatea și transparența viziunii limitei Învierii. Volumul din urmă- Cartea cu Mituri– ne spune cum se petrece vremea când Liniștea este Țara vie în care își afli bucuria cotidiană.