* Nu l-am agreat ca om pe Adrian Păunescu-prea era orgolios, infatuat, tiranic, chiar, cu cei mici, slugarnic cu cei mari – dar a fost un poet inspirat, cu o mare uşurinţă în a face versuri din orice şi un gazetar înnăscut, pamfletar şi reporter cu har. Unii l-au adu­lat, alţii l-au blamat, dar nu puteai rămâne indiferent în prezenţa lui. Avea priză la publicul tânăr, dovadă audienţa de care s-au bucurat spectacolele date prin toată ţara de Cenaclul Flacăra."Când noaptea se lasă tresar amlntirile/Şi trec literaţi spre un magic castel/Ce seamănă Clujul în noapte cu oreierul/Un creier cu gânduri aprinse în el" sau: "Condamnă toţi şi numai unul iartă/Când toţi vorbesc se-aude cel ce tace/Dă semne de cădere şi de pace/Dezamăgita, tulburea mea soartă". S-a prăpădit relativ tânăr (67 ani), în 2010, nu înainte de-a vedea cum Romănla se scufundă.. *Cu mulţi ani în urmă, trei erau profesiunile care se bucurau de stima şi respectul membrilor societăţii magistra­tura, preoţia şi milltăria, roba, sutana şi uniforma. Nu  fitecine putea ajunge judecător, preot, ofiţer şi, în geneeral, aceştia îşi respectau statutul. Trecând ani, schimbându-se regimurile politice şi sociale, astazi cele trei profesiuni nu se mai bucură de aceeaşi preţuire şi asta datorită celor care le practică: ju­decători corupţi, preoţi curvari şi beţivi, ofiţeri inculţi şi indolenţi (fără a generaliza, fireşte). Nu vă dau exemple, fiindcă au grijă alţii să scoată la suprafaţă numai tarele actualei societăţi româneşti, între care televiziunile se situează pe primul loc. * Citind ce scriu cronicarii de odinioară, noi ar trebui să fim mulţumiţi cu vremurile în care trăim. Fiindcă atunci se succedau toate calamităţile acestei lumi: "Să se ştie de când au prădat tătarii Ţara Moldovei, în domnia lui Vasile Vodă, leat 7158/1650/; La anul 1797 s-au sculat leşii asupra Bucovinei; Omizi, şoareci, hârciogi care au pustiit şurele şi stogurile şi a fost foamete mare; În 1812 fost-a earnă grea, au dege­rat vii, pomi, grâu, orz de toamnă; De la Preobrejenie/Schimbarea la faţă, 6 august-n.n./au fost ciumă şi au murit mulţime de oameni…”Nu mai vorbesc de incendii devastatoare, inundaţii, secetă, cutremure care făceau ravagii. Ce vreau să spun este că românii au trăit şi au supravieţuit împotriva tuturor urgiilor, iar dacă politicienii noştri ar fi mai înţelepţi, mai bine in­tenţionaţi, mai iubitori de ţară, România se va salva şi de data asta. * Strămoşii noştri latini au fost mari amatori de plăceri, mai ales trupeşti. De aceea ne-au şi lăsat moştenire ziceri înţelepte pe această temă: "Fiecare om are plăcerea sa; Cele mai mari plă­ceri pot să sfârşească în dezgust; Este plăcut uneori să nu ţii seamă nici de timp, nici de loc; Există o plăcere chiar şi în plâns; Oamenii sunt ispitiţi de plăceri ca şi peştii de momeala din undiţă/Voluptate homines ut hamo pisces/". Una dintre renumitele noas­tre traducătoare din literatura engleză şi america­nă, Antoaneta Ralian, declara senină, la vârsta de 88 de ani: "Un loc ambiguu în galeria plăcerilor vino­vate îl deţine adulterul". Are dreptate. * Am citit într-o revistă franţuzească serioasă că băutorii de vin îi privesc cu oarecare dispreţ pe băutorii de bere, fiindcă aceasta ar fi "băutura săracului". M-am convins de contrariu când, chiar în Franţa, am consta­tat că berea e mai scumpă decât vinul: cu banii daţi pe două pahare cu bere "pression" (200 ml) aş fi putut cumpăra o sticlă cu vin de masă (750 ml). În ultima pe­rioadă, am băgat de seamă că şi la noi berea devine o băutură pentru cei cu bani. Oricum, criză, necriză, inflaţie, neinflaţie, eu n-am de gând să renunţ la be­re, acum, la bătrâneţe. Vorba lui D. Teleor: "Decât medicamente/Mai bine, zău, dă fuga/Şi trage două halbe/De bere de Azuga".