Tăcerea e inversul memoriei acustice dintr-un viitor experimental. Pe tăcute, ne folosim tăcerea ca o formă de închipuire a trecutului inversat înspre nimicul deja trăit. Sau, înlocuit, prin trocul tăcerilor experimentale…
Ceea ce se poate explica, într-o lume în care tăcerea înţelepciunii a devenit monolog atomizat, este reducerea la "silueta viitorului" dintr-un trecut exprimat prin gesturile unor manechine ucigaşe. Chiar între ele, nu s-au înţeles de ce gen există, sau cum s-a ajuns într-un viitor trecut prin reamintiri uitate. Nu se explică, din moment ce nimeni nu ştie să-şi tacă memoria…
Nu ştim să ne închipuim de ce existăm. Pe vremea democraţiei faraonice, istoria a început (inversată) să-şi aroge viitorul ideologic, de pe malul opus, unde închipuirea începea să devină ingredientul tăcerii…
Ştim că existăm prin logica morfologică a uitării în perspectivă:
– democraţia inestetică a istoriei uitate a fost o investiţie a viitorului uitat;
– nu există o închipuire mai convingătoare decât tăcerea asumată;
– tristă şi arogantă, adică repetitive, experimentul să ne fie schimbarea genurilor.
Trebuie să ne păstrăm logica ritualului, logica e inversarea memoriei "gândite", când nici nu-i auzim tăcerea vorbită…
Pe vremea când exista o logică – ne închipuiam democraţia tristă, dincolo de vremea când i-ar fi venit timpul: logica e în afara demonstraţiei…
Pe vremea când democraţia avea virtute în mumificarea istoriei, era şi cum s-ar fi întâmplat: închipuirea ne-a salvat. Nu ştim să ne închipuim, dacă nu ne gândim invers, de unde nici nu ne putem închipui trecutul fără logică…
Nu există uitare în lipsa închipuirii: de ce se recomandă închipuirea, în locul democraţiei tăcute, e o închipuire fără logică. De parcă se organizează logica,
în funcţie de virtuţiile care ne-au mai rămas: totul este organizat, dinaintea înţelepciunii mumificate…
Nu există o logică a tăcerii prin "vorbirea" trecutului. Nu există o logică prin interpretarea ritualului competent dintr-o frază…
În pofida prostiei există vânt, slab şi moderat din estul preludiului închipuit înspre aroganţa istoriei. Ştiam că s-ar putea ca democraţia să fie doar o demonstraţie.
Aş vrea să vă spun că logica este pe faţa nevăzută a Lumii… Nu ştim din moment ce suntem tăcuţi în propriul nostru experiment…
Ovidiu BOICA
Ovidiu BOICA
Ovidiu BOICA
Dumitru CHISELIȚĂ
ADVERTORIAL
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Ioana DEDU
Ovidiu BOICA
Ovidiu BOICA
Ovidiu BOICA
Ovidiu BOICA