* Butada îi aparţine renumitului regizor de teatru polonez Tadeusz Kantor (1915-1990). Sunt puţini cei care nu parcurg acelaşi traseu, rămânând nonconformişti până la sfârşitul vieţii gen Van Gogh, Picasso, Dali.  * Recent m-a apucat dorul de cărţile poliţiste devorate în ado­lescenţă şi am recitit "Somnul de veci" şi "Fereastra de sus" de Raymond Chandler, american stabilit în Anglia. Îi bate la cur pe toţi ceilalţi autori de la Conan Doyle, Edgar Allan Poe, la Agatha Christie şi Georges Simenon. * Scriitorul britanic Julian Barnes, contemporanul nos­tru, spune un adevăr incontestabil: "Istoria nu e ceea ce s-a întâmplat, e ceea ce ne spun istoricii că s-a "întâmplat." Îi dau dreptate, fiindcă, la distanţă de 60 de ani, eu am învăţat o istorie, iar nepoţii mei, alta (chiar şi a României) * Un cititor din generaţia mea m-a abor­dat sa mă întrebe de ce nu mai public nimic în Tribuna sporturilor după atâţia ani în care am fost implicat, l-am răspuns franc că, nemaiavând sporturi performante de echipă, ca pe vremuri – handbal, volei, rugby, gimnastică, dirt-track, călărie -rarele succese la sporturi indi­viduale nu au darul de a mă stimula şi atrage spre scris. Cele două echipe mai răsărite, de baschet şi fotbal, joacă nu pentru performanţe, ci să se menţină pe linia de su­pravieţuire. Autorităţilor locale de toate categoriile prea puţin le pasă de sport, aşa că nu am niciun motiv serios ca să mă implic. Punct . * Poate nu ştiţi că cele­brul moderator de televiziune francez Michel Drucker este fiul unui evreu, Abraham Drucker, născut în satul Davideni din Bucovina, stabilit în Franţa în 1925. Dacă am sta să căutăm, am găsi evrei din România peste tot în lume. * Nu ştiu dacă în România există un aşezământ pentru actorii pensionari singuri, care n-au mijloace de trai. În America, lângă Los Angeles, fiinţează un asemenea cămin cu 250 de "clienţi" permanenţi, cărora colegii lor cu dare de mână le fac donaţii pentru a duce o viaţă de­centă, lipsită de griji. La noi, citesc despre foşti mari actori găsiţi morţi după câteva zile, singuri, uitaţi de lume. America are şi părţile ei umane, noi nu prea. * Îmi place îndemnul hâtru al poetului persan Omar Khayyam, mare amator de vin, aş putea spun chiar profesionist: "Bea vin căci nopţile-n pământ sunt reci/Fără prieteni şi femei petrec/Şi-ţi spun secretul: ţin minte bine/Ce s-a tre­cut nu mai învie-n veci". * La noi, sunt unii angajaţi şi plătiţi să ne sperie. Pe locul 1 i-aş aşeza pe meteoro­logi cu ale lor previziuni catastrofice; pe 2, cei care numără şi măsoară intensitatea cutremurelor trecute, prezente şi viitoare; pe locul 3 i-aş aşeza pe cei care  prevestesc un al treilea război mondial, făcându-ne să ne cheltuim bruma de bani pe înarmare. Aceste cucuvele ar trebui privatizate, ca să vedem cât ar rezista fără banii statului. * Andrei Pleşu face un soi de inventar al membrilor societăţii româneşti de azi: "o simfonie de mârlani, neciopliţi, ţopârlani, mujici, mitocani, mahala­gii, derbedei, mocofani, ţoape, semianalfabeţi, bădărani, caftangii de bodegă, miştocari de cartier, nulităţi vele­itare, ţaţe, piţipoance, scandalagii, băieţi de băieţi şi mai câte specii eşuate. "Sper că se referă la Bucureşti, fiindcă în provincie mai sunt oaze de linişte şi pace.