Bucuria educației Libertății

A apărut publicat un minunat exercițiu de admirație al educație: Sf. Filaret de New York, Legea lui Dumnezeu. Manual de Religie (Ed. Contra Mundum, București, 2023, 131 pg.). Traducerea din limba rusă realizată de Valentin Lică ne aduce dinaintea lecturii o frumoasă alcătuire duhovnicească a catehizării cu sens eclezial a tinerilor. Nu este un Manual de religie în sensul larg al cuvântului- în perspectiva folosirii lui strict școlare- ci mai degrabă un catehism pentru cei care vor să înțeleagă o serie de aspecte legate de viața în Hristos. Ar trebui, pentru a înțelege cartea, să știm câteva repere din viața acestui admirabil mărturisitor al vremii moderne. Născut la Kursk în 4 aprilie 1903 este fiu al preotului Nicolae Voznesensky care se va călugări sub numele Dimitrie, și al Lidiei Vasilievna care se va stinge încă tânără. Tatăl se va distinge ca un distins teolog și apoi ca Episcop de Hailar. Sub presiunea Marii Revoluții Roșii se va retrage împreună cu familia în China, la Harbin (Manciuria) unde va urma cursurile institutului sino-rus de inginerie, devenind, în 1927, inginer electro-mecanic. În 1931 finalizează cursurile teologice , devenind profesor de Noul Testament, teologie pastorală și Omiletică. În 1936 i se publică la Harbin prima sa lucrare „Rezumatul Legii lui Dumnezeu” scurtă sinteză catehetică asupra învățăturii de credință. Diacon în 1930 și preot în 1931 devine arhimandrit în 1937. Se distinge în marea controversă legată de închinarea la zeița Amateras- fundamentală cultului imperial japonez- din 1931 până în 1945 Manciuria fiind sub ocupația acestora. În fața lipsei de hotărâre a Arhiepiscopului Nestorie, Filaret va deveni mărturisitor al lui Hristos, în ciuda torturării sale de către poliția imperială. Când comuniștii sovietici preiau Manciuria în 1945 – momentul este marcat de uciderea celor 14.000 de ruși la Atpor și deportarea altor 36.000 în diferite câmpuri de concentrare- Filaret este preot într-o parohie din Harbin  și refuză pașaportul sovietic și se opune idolatrizării lui Lenin de către Patriarhia Moscovei. Se rupe de aceasta definitiv în 29 martie 1962 când Sinodul Bisericii Ruse din afara granițelor (ROCOR) îi oferă posibilitatea de a depune „declarația de pocăință” că a făcut parte din clerul moscovit- parohia sa de la Harbin era supusă canonic aceleia- și își ajută concetățenii pentru a emigra din lagărul ce-i cuprindea tot mai mult. Abia în 1962 ajunge la Sidney și este hirotonit episcop de Brisbane în 1963 iar în 1964 Arhiepiscopul și Mitropolitul ROCOR. Spirit tenace a dovedit mereu o iubire fără conjur diplomatic pentru Biserica din catacombe, grupare de trăire a lui Hristos fără compromisuri în raport cu Biserica aliniată valorilor comuniste. Se stinge dintr-o viață parcă prea greu trăită, prea plină de agitația unor probleme încă nerezolvate în plan general la data de 8/21 Noimebrie 1985.  Suferise de cancer și pe hârtia din mașina sa de scris sta mărturie a gândirii sale o coală pe care era înscrisă propoziția: „ține ce ai, pentru ca nimeni să nu ia cununa ta” (Apocalipsa 3.11). Canonizat local, Sfântul continuă să sucite reacții paradoxale la nivelul diferitelor contorsionări pe care le-a suferit organizarea Bisericii Ruse.

            O astfel de poveste a vieții sale cred că putea fi așezată în deschiderea volumului său despre Legea lui Dumnezeu. Socotim însă că știința editării presupune și propunerea unui conținut valoros prin mărturie. Iar colegii de la Contra Mundum cred că acest conținut l-au avut în vedere. Veți citi pagini luminoase despre Legea Morală, Păcătoșenia neamului omenesc, virtutea creștină, Legea descoperită de Dumnezeu, problema liberului arbitru, responsabilitățile omului-eul creștin, smerenia, căderea și întoarcerea păcătosului, har și mântuire în Biserică, desăvârșirea, dezvoltarea sentimentală/ inimii, alte sentimente, munca și dezvoltarea voinței omului, munca, templul trupului, păcatele autodistrugerii, atitudinea față de aproapele, a dori binele tuturor, păcate împotriva aproapelui, sisteme etice necreștine, iubirea creștină ca temelie a moralității, influența creștinismului asupra tuturor aspectelor vieții, familia și statul, slujirea Patriei, creștinismul și comunismul, relația cu Dumnezeu și pagini frumoase despre rugăciune. Sunt texte scurte, dinamice, construite strict după rigorile catehezei intergeneraționale, fiecare dintre noi- copiii, tineri ori maturi în vârste diferite- având de primit un gând bun. Frumusețea editării românești este marcată de discreție și ilustrațiile Ieromonahului Sava Pencu. Un dar pentru oricine mai caută Adevărul!