* Se vorbeşte la noi mult prea mult despre justiţie şi lipsa ei de independenţă şi de şira spinării, dar si­tuaţia este identică peste tot. Nu-i uşor să fii magistrat, în multe situaţii lipsindu-ţi elemente esenţiale în stabilirea adevărului. Unde mai pui că intervin şaca­lii, avocaţi, care încearcă să tragă spuza pe turta clien­tului lor. O profesiune grea, în care niciodată nu reuşeşti să mulţumeşti pe toată lumea. Iar dacă mai eşti şi slab de înger, influenţabil de diferiţi factori politici, poţi considera că ţi-ai greşit meseria. * Constantin Tănase (1880-1945), marele umorist dintre războaie, era mic, do­lofan, cu ochi bulbucaţi şi nasul excesiv, stârnind râsul de la apariţia pe scenă. A fost creatorul şi sufletul Teatrului de revistă "Cărăbuş", premiera având loc în 2 iulie 1919, când Tănase a rostit cupletul "Cotoiul e pe varză, pisica-i pe orez", care a făcut carieră în epocă. Am căutat textul, dar n-am dat de el. * De-o vreme a ajuns la modă brânza din lapte de capră şi s-au umplut magazinele alimentare cu respectivul produs. Ştiind cât de puţin lapte dă o capră, mă tem de o făcătură (ca şi cu vinul de Ciumbrud, de care nu-i decât eticheta) * O doamnă dintr-o comună bănăţană, supărată pe primarul localităţii (cam bănuiesc de ce), i-a făcut aceluia cadou un…vibrator, pe ca­re, de obicei, îl folosesc femeile singure, însoţit de un mesaj: "Nu-i maşină ca tractorul/Nici bărbat ca vibratorul" O fi priceput omul aluzia? * În aprilie se împlinesc 116 ani de când a fost inaugurat actualul Palat de Justiţie de pe Bulevardul Victoriei. Comuniştii au ştiut să-l fo­losească, ăştia au reuşit să-l transforme în ruină. * Cu pandemie, fără pandemie, destul că, luat de valul necazuri­lor, n-am mai fost de doi ani la Conacul "Maria Tereza" din Orlat, oază de verdeaţă, de lumină şi de linişte, cu oameni primitori. Poate în primăvara asta tot ajungem să vedem ce s-a mai adăugat pentru confortul turiştilor. * Se împlinesc 56 de ani de la apariţia primului număr al cotidia­nului "Tribuna Sibiului", cu Vasile Trif redactor-şef, adus tocmai de la Cluj să pornească noua publicaţie judeţea­nă. Tot în 1968 a apărut şi săptămânalul de limba germană "Hermannstadter Zeitung" cu Ewalt Zweyer redactor-şef. Este perioada romantică a gazetăriei sibiene, care a ţinut până la Tezele lui Ceauşescu din Iulie 1971. * În aprilie se împlinesc 10 ani de la moartea unuia dintre boemii literaturii române – adevărat, nu vopsit cu galus – George Astaloş (1933-2014), bucureştean de baştină, cetăţean francez, ofiţer topogeodezic "La bază". În 1971 a obţi­nut o bursă la Paris şi acolo a rămas până în 1995 când s-a întors să moară în ţară. În opera lui un loc aparte îl ocupă scrierile în argou. Dacă o găsiţi la vreun anticar evreu, cumpăraţi cartea "Pe muche de şuriu. Cânturi de ocnă". El a spus cu umor: "Exilatul este ci­neva care a pierdut totul în afară de accent "şi" Aşa-i viaţa, o ţigară, ajungi la chiştoc şi moare". Dictatura a născut şi cultivat scriitori adevăraţi, democraţia de azi naşte avortoni.