Ascensiunea lui Klaus Iohannis. Totul a început acum 26 de ani

 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 

Nu mai puțin de 22 de candidați își disputau funcția de primar al municipiului Sibiu acum 26 de ani, în luna mai a anului 2000. Între ei, Klaus Iohannis, inspector școlar general și membru al Formului Democrat al Germanilor din România (FDGR). El avea să câștige, începând cu acel moment, toate alegerile la a participat.

CINE ERA KLAUS IOHANNIS ÎNAINTE DE 2000

Sibian get-beget, crescut pe strada Pedagogilor într-o familie de etnie germană, Klaus Iohannis rămâne în țară în 1990, atunci când sora lui, Krista, și  părinții lor, Gustav și Susanne Johannis (cu J!) au decis să părăsească România.

Ca o paranteză, numele de familie al fostului președinte al României s-a scris întotdeuna, încă dinainte de 1600, cu J, nu cu I. La situația actuală s-a ajuns fiindcă funcționarul de la Primărie a refuzat în 1959 să-l înregistreze cu J pe noul născut. Într-un dialog cu Răzvan Marcu și Alin Bratu, filmat în noiembrie 2014, viitorul președinte a clarificat chestiunea screirii, dar și cea a eventualei duble sale cetățenii, explicând că este doar cetățean român.

Revenind: Klaus Iohannis a rămas în România în 1990. Era căsătorit deja din 1989 cu profesoara Carmen Lăzurcă (pe vare o cunoscuse la Cluj, în vremea studenției) și ajunsese, după ce ani de zile a predat în municipiul Sibiu și în județ, în conducerea Inspectoratului Școlar Județean. Întâi inspector școlar general adjunct, apoi, inspector general. Funcția inițială a revenit tradițional, mulți ani de zile, Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR), mai cu seama că erau două posturi de adjunct.

Tribuna, 6 iunie 2000

˝Aveam doi, unul era român, unul era sas. În timp, au apărut probleme în ceea ce priveşte prestaţia domnului inspector general, care au condus, în final, la necesitatea înlocuirii lui. Dânsul şi-a dat demisia şi atunci s-a pus problema cine să îi ia locul. Referinţele care au fost primite la nivelul conducerii partidului şi al Convenţiei gravitau înspre domnul Iohannis (…) Aşa a ajuns dumnealui în funcţia de inspector general”, povesteşte Gavril Dejeu, fost minstru de Interne, unul dintre liderii Convenției Democrate de atunci, într-un articol din Adevărul.

Klaus Iohannis, ajunge, deci, inspector școlar general. Era, evident, și membru al FDGR. În perioada în care a condus Inspectoratul, Klaus Iohannis s-a dovedit a fi un bun cunoscător al domeniului și un la fel de bun comunicator. Răspundea la solicitările presei, oferea detalii și stăpânea subiectele.

PRIMELE SCANDALURI

În luna aprilie a anului 2000, deci înainte de campania electorală, dar greu de stabilit dacă fără legătură cu ea, izbucnește scandalul Biblion, alimentat ani de zile de Marius Albin Marinescu. Acesta închiriase de la Urbana (societatea Consiliului Local Sibiu) un spațiu la celebra adresa N.Bălcescu nr. 29 și infiintase acolo o bibliotecă privată. Familia Iohannis revendicase între timp clădirea, ilegal – spunea Marinescu. De altfel, mulți, mulți ani mai târziu, când între timp Marinescu a părăsit această lume,  familia Iohannis a fost nevoită să renunțe la proprietatea  cu pricina.

Apoi, în plină campanie electorală,  capătă o amploare probabil deloc întâmplătoare  prezența soților Iohannis în anturajul unei familii din Canada care a înfiat trei copii din Rășinari. Citată în această poveste este o anume Maria Iliut, spunând că la un moment dat l-a întrebat pe Klaus Iohannis de copii: . “Când l-am întrebat de copii, dl.  Iohannis mi-a dat un picior în fund şi mi-a spus «du-te-n Paştile mătii, ce-ţi mai trebuie ţie copii!»” (Tribuna, 19 mai 2000). În legătura cu acest subiect nu a existat niciodată nimic mai mult decât articole de presă, nu au fost anchete oficiale sau proceduri care să confirme fie și parțial eventuale fapte ilegale.

CUM A AJUNS SĂ CANDIDEZE 

Curios, sau poate nu având în vedere atmosfera politică locală, niciunul dintre cele două subiecte de mai sus nu au pus probleme candidatului Klaus Iohannis, odată stabilit oficial în interiorul FDGR, în primăvara anului 2000.

Hans Klein, fostul lider al comunităiii germane din Sibiu, și-a amintit în câteva rânduri despre desemnarea candidaților de atunci, despre cât de greu a fost să încropească o lista pentru Consiliul Local și despre cum Klaus Iohannis a cerut timp suplimentar de gândire când i s-a propus, pe lângă candidatura la Consiliu și cea la primar.

Deci cu greu a reușit FDGR să formeze o listă, și aceea  incompletă. În mod normal formațiunile care participau la alegerile locale depuneau liste complete, asta însemnând peste 20 de nume pentru Consiliul Local Sibiu și peste 30 pentru Consiliul Județean. FDGR a avut 6 pentru municipiul Sibiu. La zile bune după ce i s-a propus să candideze la funcția de  primar, Klaus Iohannis a acceptat.

NEBUNIA POLITICĂ LOCALĂ

Municipiul Sibiu trecea în 2000 printr-o stare politică aparte. Se încheia mandatul de primar al lui Dan Condurat, un personaj aparte care a condus orașul cu ajutorul unui Consiliu Local format din nu mai puțin de 13 partide, plus doi independenți.  El este cel care, văzând că situația numărului de candidaturi tinde să se repete, și-a scos scaunul de birou în față Primăriei.

În mandatul 1996-2000 atmosfera a fost oricum, numai liniștită nu. Relația dintre primar și unul dintre viceprimarii lui a fost deseori tensionată, cu escaladări de limbaj  și gesturi politice. Iar în Consiliul Local a fost  la fel de rău….

Așa se face că, probabil, sibienii ajunseseră la exasperare. Iar FDGR a înțeles asta!

Klaus Iohannis devine atunci, așadar,  unul dintre cei 22 de candidați (inițial 25), iar FDGR una dintre cele 29 de formațiuni cu liste de candidați (plus alți 25 de independenți pentru același Consiliu Local!) Era o nebunie electorală, iar presa vremii o dovedește: pagini întregi de publicitate electorală, cu promisiuni dintre cele mai diverse.

Ba, că să fie tacâmul complet, până și Tribuna avea un candidat pentru Consiliul Local: unul dintre jurnaliștii săi (de altfel unul dintre cei mai respectați), Octavian Rusu.

În tot acest peisaj electoral apare , rar dar inteligenrt, candidatul FDGR: un afiș decent, cu mesaj simplu. De altfel, în presă FDGR începe să investească abia după primul tur, cel în care se calificase Klaus Iohannis.

CÂȘTIGAREA ALEGERILOR

Klaus Iohannis nu doar că se califică în turul II, ci îl câștigă pe primul în fața unuia dintre cei mai versați oameni politici locali: Ioan Cindrea, de la  PDSR (PSD-ul de astăzi). Iohannis obține după campania din mai 2000, 20.629 voturi, iar Cindrea 14.040.  Surprinzător, Klaus Iohannis învinge candidați precum  Romeo Trifu, Corneliu Bucur, Mircea Niculescu, Ioan Virgil Ispas, nume cu notorietate în comunitate.

Partidele nu par să înțeleagă ce le-a lovit, iar PDSR-ul dovedește asta din plin. Pe cai mari, Adrian Năstase vine personal la Sibiu ca să îl susțînă pe Cindrea și declară, șugubăț, că la Sibiu se încearcă impunerea ˝contractului cu Germania˝ (aluzie la Contractul cu România, mesajul de campanie al CDR, în 1996). Alte formațiuni se coalizează în jurul PDSR, timp în care, FDGR trimite alegătorilor o scrisoare semnată de Martin Bottesch (cel care apoi avea să devină președinte al Consiliului Județean Sibiu).

˝ Vrem să fim realişți în promisiuni şi să nu nehazardăm în pronosticuri (…) Apelez, aşadar, la dumneavoastră, stimaţi sibieni, săvă prezențaţi, în dată de 18 iunie, din nou la vot, pentru a definitiva ce am început în 4 iunie –  alegera primarului Sibiului, Klaus Johannis˝ – spunea, între altele, în scrisoare, Martin Bottesch.

Ioan Cindrea și Klaus Iohannis în culisele unei emisiuni de televiziune, la Antena 1 Sibiu. Foto: Tribuna

VICTORIA FINALĂ

Pe 18 iunie, sibienii îl votează masiv pe Klaus Iohannis, aproape 70% dintre voturile turului II ajung la candidatul FDGR. Din acel moment, cu calm, Klaus Iohannis își construiește mandatele următoare, cele care aveau să stea la baza pasului cel mare: Președinția României.

Klaus Iohannis anunță încă din seara victoriei din 2000 că NU este interesat ca vreun membru FDGR  să ocupe una dintre pozițiile de viceprimar (ce-i drept, era și greu!). Mesajul viza, însă, partidele, care aveau să priceapă, astfel, că se pot alege, totuși, cu ceva.

Klaus Iohannis învață să împartă puterea, dar și să o ia înapoi dacă simte că cineva face eforturi să îl ajungă din urmă. Cazul Gheorghe Tuluc este elocvent: primește funcția de viceprimar, dar este debarcat după acțiuni care păreau a-i aduce notorietate.

Klaus Iohannis începe proiecte vizibile (înlocuirea flotei Tursib, protejarea centrului istoric cu ajutorul GTZ – Societatea Germană pentru Cooperare Tehnică, străpungerea Mihai Viteazul, Podul Gării, se refac străzi etc), reorganizează Primăria Sibiului și își folosește toate relațiile internaționale. Așa încep să vină la Sibiu lideri ai UE, dar și președintele de atunci al Germaniei, miniștri din spatiul german și alți oficiali. Înainte de alegerile următoare stabilește că Primăria se va muta în Piața Mare, iar cu o luna înainte de alegerile din 2004 Sibiul este desemnat alături de Luxembrug Capitală Culturală a Europei în 2007.

Următoarele alegeri Klaus Iohannis le câștigă cu 88,7%, cel mai mare scor din România.  FDGR nu mai repetă greșeala din 2000 și depune listă completă de candidaturi la Consiliul Local, unde câștigă nu mai puțin de 16 locuri!

Iohannis începe să devină interesant pentru liderii naționali, toți dându-i târcoale. A colaborat cu PDSR-ul lui Adrian Năstase, dar cu ceea ce a urmat acestuia, cu PSD-ul, relația se rupe în periopada Mircea Geoană.

Între timp Iohannis ajunsese președinte național al FDGR. Participa la vizite în străinătate cu Traian Băsescu, apoi cu Popescu Tăriceanu. Cu primul urcă pe scena din Piața Mare a Sibiului, în noaptea de Revelion dintre 2006 și 2007.

Klaus Iohannis își construiește, pas cu pas, anvergura națională, fără să scape vreo secundă din vedere Sibiul. Reușește un succes major cu programul anului 2007, iar de acolo Sibiul devine atracție națională. Iar Iohannis, un nume pe care și-l doresc partidele mari.

Klaus Iohannis ajunge președinte al României la 14 ani după prima candidatura la funcția de primar al Sibiului și rămâne în funcție puțin peste 10 ani.

URMAREA

La Primăria Sibiului, după plecarea din funcție a lui Klaus Iohannis, este aleasă de Consiliul Local Astrid Fodor drept primar interimar, în fapt viceprimar cu atribuții de primar.

Astrid Fodor nu a făcut un secret niciodată din aprecierea pe care i-o poartă lui Klaus Iohannis, dar nu i-a copiat stilul de conducere. A învățat de la el, dar și singură sau de la alții, iar în 2016 câștigă alegerile locale pentru funcția de primar al municipiului Sibiu.Tribuna va prezenta la începutul lunii iunie un amplu material despre cei 10 ani trecuți de la preluarea de către Astrid Fodor a aministrației locale sibiene.

Klaus Iohannis la începutul carierei politice. Arhiva Tribuna

Ioan Cindrea, contracandidatul lui Klaus Iohannis iîn 2000. Tribuna, mai 2000

Astrid Fodor la momentul preluării funcției de viceprimar al Sibiului, iunie 2008. Foto: arhiva Tribuna