Ambasadorul UCEE Brusseles, Excelenţa Sa, Beniamino Faoro, a plecat la Domnul, nu înainte de a finaliza un volum de confesiuni

Prof.univ.de drept și ing.de construcții civile Beniamino Faoro a fost o personalitate cunoscută în România ca urmare a funcțiilor importante deținute. Ne referim la calitatea de președinte ”UCEE Brusseles” pentru Europa de est și la acreditarea domniei sale în calitate de ambasador al ”Union of Expert Chambers of Europe Brusselles”, expertize profesionale și diplomatice în baza cărora a primit titlul de ”Comendator al Republicii Italiene”. 
Cel care a  spijinit România necondiționat  și a iubit-o  a avut în decursul anilor și poziții critice legate la unele decizii care ar fi expus  România intern și extern dacă nu se găsea o cadență asemănătoare celor mai înfloritoare perioade pe care le-a avut statul român modern. Adeptul ideilor lui Nicolae Iorga privitor la „tăria adevărată a unei țări  începe  atunci când oamenii ajung să fie luminați și harnici" Beniamino Faoro a căutat să identifice astfel de români pe care îi îndruma să-și dezvolte expertiza profesională chiar prin UCEE Brusseles  ”pentru a susține rezolvarea problemelor economice, sociale, culturale și de comunicare printr-o abordare informală, cu scopul de a defini pozitiv și problemele de importanță internațională. Mai mult a dorit să ofere un sprijin eficient Comunităţii Europene prin propuneri şi planuri finalizate pentru un impuls pentru dezvoltarea unei colaborări a mediu de afaceri din țările europene membre  UE şi  nu numai. Acuzat că prozițiile critice ar fi datorate posturii de străini a decis cu stoicims să obțină cetățenia română aducând ca argument  faptul că tatăl lui Faoro Bortolo a fost transferat  în calitate de director specialist în exploatarea pădurilor la Societatea Feltrinelli, în România.  începând cu  1936, cu toată familia, context în care el se năstea la 22 iulie1928 în localitatea Râu Sadului. Mai mult era mandru că absolvise chiar Liceul Gheorghe Lazăr inainte de a pleca în Italia. În decursul anilor a îndrumat, a sprijinit mulți români.  Ne-au retinut câteva pasaje dintr-un volumul la care a lucrat:  ”Când a împlinit 80” mărturisea sincer  ”m-am uitat în telefon pentru a citi mesajele de felicitare primite cu această ocazie. Nu erau nici multe dar nici puține. Aspectul nu a fost de natură să mă neliniștească doar mi-a stârnit o curiozite de a afla care era starea emoțională a celor pe care i-am cunoscut. La 90 de ani am considerat ca trebuie să las câteva rânduri posterității căci se contura un prim gând, anume:  Viața trebuie să  o trăim și cu remușcări și cu negocierile nereușitelor noastre!. Suntem la final de 2023… am împinit deja 95 de ani si în 2024 doresc să lansez ultima mea carte despre acele episoade fragile din viața mea pe care nu am reușit, la vremea lor, să le înțeleg rostul sau să trag anumite învățăminte?  Voi afla acest aspect  alături de voi cei care o să citiți confesiunile mele”.                                                                        Aceast pasaj a fost, de facto, ultima dorință a regretatului Beniamino Faoro. Dintr-un comunicat oficial emis de filiala UCCE România pe lângă trecerea la Domnu a regretatului ”Ambasador UCEE Brusseles”, Beniamino Faoro sunt anunțați  cei care l-au conoscut sau au fost prietei cu domnia sa că la finele lunii februarie a.c. se doreste a se organiza un dialog comun cu cei menționați  context în care se speră să  se editeze ultimul volum semnat de Beniamino Faoro, intitulat simplu ”CONFESIUNI  LA 95 DE ANI” (editat de  TROWEL -The Academic Center for Esoteric Anthropological Studies).