Am trecut „Prutul” și am mâncat la primar

Pentru cine nu știe, agnițenii obișnuiesc să mai spună râului Hârtibaci și „Prut”, cel puțin atunci când merg la masă. Și nu oriunde, ci „La Prut”, restaurantul familiei primarului Alin Șchiau-Gull.

Am nimerit „La Prut” într-o zi de joi. Iar dacă e joi, e pui la rotisor. Poate și de aceea localul era plin-ochi la orele amiezii. Aici, la meniul zilei, se servesc două feluri de mâncare, la prețul de 30 de lei.

În joia respectivă am primit o porție de supă cu găluște și o jumătate de pui rotisat. Supa a fost cum trebuie: galbenă, gustoasă, iar gălușca din griș fiartă cât trebuie. Dacă aș mai fi primit și câteva rondele de morcov și pătrunjel, i-aș fi acordat un 10, precum Nadiei Comăneci. Așa, dau un 9, de încurajare.

Puiul a sosit fierbinte, tăiat fix în două, având alături un sos alb cu usturoi. Nu m-a copleșit usturoiul (oricum nu urma o sesiune de pupat), dar a mers de minune, acompaniat de câteva felii de pită de casă proaspătă.

De unde vine „La Prut”?

Problema puiului la rotisor este că, în general, ajunge fie prea uscat, fie insuficient gătit. De data aceasta, am tras lozul câștigător: pieptul era bine pătruns, suculent, iar aripioara și „bulanul”, cum îi spunea complice un comesean, moi la interior și crocante pe dinafară.

Corect, am ridicat cartonașul cu nota 10, conștient că aș fi dat un 11 dacă puiul ar fi fost întreg și aș fi avut stomacul dublu. Punctez suplimentar pentru apa rece, servită din oficiu, curățenia localului și amabilitatea personalului.

Apropo, știți de unde vine denumirea „La Prut”? Zice-se că, în vremea comunismului, peste firavul Hârtibaci funcționa o secție a fabricii de încălțăminte. Când muncitorilor li se uscau gâtul sau foamea le împungea stomacul, unul cu inițiativă propunea colegilor să „treacă Prutul”, către birtul de vizavi.

Acum, că știți lucrurile astea, când ajungeți în Agnita, fiți un mic Antonescu și ordonați-le prietenilor să treacă… „Prutul”!

Ioan PRUTEANU