"Am atâţia bani, încât îl pot face preşedintele Americii şi pe şoferul meu"

*Pun pariu că nu ştiţi cine a spus asta. Ei, bine, insul s-a numit Joseph Patrick Kennedy (1888-1969), miliardar, om politic, diplomat american democrat, catolic cu rădăcini irlandeze. A avut 9 copii. Primul născut, Joseph Patrick jr."planificat" să ajungă preşedinte, a murit în timpul războiului, fiind pilot pe avion de vânătoare. După război, l-a împins în faţă pe John, care a câştigat alegerile în 1960, dar a fost asasinat în 1963. Bătrânul "Joe" tot n-a renunţat la idee şi a încercat şi cu Robert să acceadă în funcţia supremă, dar şi el a fost asasinat în timpul campaniei electorale din 1968 "Norocul"-dacă putem să-i zicem aşa-că Joe s-a prăpădit în 1969, că altfel l-ar fi împins şi pe ultimul fiu, Edward, spre Casa Albă şi cine ştie ce s-ar mai fi întâmplat. Vorba lui şi-ar fi trimis şoferul să candideze! *Zice că, în Franţa,150 000 de oameni suferă un accident vascular cerebral, urmat de paralizie sau deces. Medicii de toate categoriile se silesc să găsească leacul şi nu reuşesc. Adevărul e că numai Dumnezeu ştie ce avem noi în cap, de ce unul se tâmpeşte la 60 de ani, iar altul e citav la 100. *Multe prietenii trainice a stricat politica în toate timpurile şi nu vorbesc doar de la revoluţie încoace. Citeam că Mihail Sadoveanu şi Păstorel Teodoreanu erau prieteni la toartă şi chiar neamuri, dar când au venit comuniştii la putere, cei doi au urcat în bărci diferite. Păstorel nu s-a sfiit să-i dedice lui Sadoveanu, o epigramă: "De ţi-ai face testamentul/Tu să nu-mi laşi mii de franci/Naşule, să-mi laşi obrazul/Ca să-mi fac din el bocanci!". * De când există, se ştie că moldovenii sunt "harnici la băutură", iar în Moldova "nimeni nu bea apă goală". O ştim de la cronicari, care ne spun şi despre domnitori. Spre exemplu, Constantin Racoviţă "peste toată ziua se afla tot vesel", pentru că bea pelin cu ulciorul şi nenumărate păhăruţe cu "spirt de melasă", în vreme ce Grigore al II-lea Ghica nu se despărţea” de căruţa cea de cupărie" (căruţa paharnicului domnitorului, dregător care avea grijă de "udătura" acestuia).* Nu-i banc: prin anii 60, Nagy Istvan(1904-1977), clujean de baştină, deputat în Marea Adunare Naţională, scriitor în vogă, a primit sarcină de partid să ia cuvântul de la tribuna MAN, ca reprezentant al minorităţilor. Omul s-a conformat şi a început: "Tovarăşi, aici suntem ca în codrul! "Cei din prezidiu şi din sală au îngheţat, bănuind că poetul o va lua pe arătură, dar Pişta baci a continuat: "Da, tovarăşi, în codrul fiecare pasariche chinte la glasul lui şi totuşi toate lume înţelege unul pe altul şi avem armonie". Toată lumea a răsuflat uşurată şi-a primit chiar aplauze. În Parlamentul nostru actual, deşi toţi vorbesc aceeaşi limbă, nu reuşesc să se înţeleagă. *Francezul Antoine de Saint-Exupery, scriitor de talent şi aviator de curaj, a zis o vorbă mare: "Războiul nu-i o întâmplare, este o boală asemenea tifosului".  Pentru mine, capitalismul în stadiul actual este tot o boală, dar precum SIDA, căreia încă nu i s-a găsit leacul.