Adrian Ierulescu, directorul Liceului Româno-Finlandez ERI: profesorul care se hrănește cu energia din zâmbetele copiilor

S-a născut în București, dar are origini în Săliște. A cunoscut învățământul de stat în toate formele sale, iar acum este director la Liceul Româno-Finlandez ERI din Sibiu.

Adrian Ierulescu s-a stabilit în Sibiu de aproape un an și jumătate. În câteva cuvinte, se consideră un om ambițios și îi place educația, ceea ce îl face să se trezească dimineața cu motivație.

A descoperit întâmplător pasiunea pentru educație, în anul al IV-lea de facultate, când a fost nevoit să înlocuiască un profesor. Astfel, a devenit profesor suplinitor în ultimul an de studii, la o școală gimnazială din București.

„Atunci mi-am dat seama că acesta este drumul meu, pe care vreau să-l urmez toată viața. Am absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă din București și am fost profesor de religie până în 2008. Ulterior, am urmat și alte discipline – științe politice, marketing, management educațional -, ceea ce mi-a permis să-mi extind aria de activitate către disciplinele economice și am lucrat într-un liceu economic din București. Cu toate acestea, am înclinații puternice către zona umanistă”, spune Adrian Ierulescu.

Chiar dacă s-a născut și copilărit în Capitală, liniștea și-a găsit-o la Sibiu: „<Eu n-am fost plecat la București, am fost în transhumanță>, vorba unei prietene. Am origini aici: străbunica mea era din Săliște. Părinții mei s-au născut în București, la fel și eu. Întotdeauna, la Sibiu m-am simțit ca acasă. Aici, viața este mult mai liniștită, iar oamenii sunt mai puțin încrâncenați, iar asta îți oferă un sentiment de pace și de viață normală. După un an și aproape jumătate petrecut la Sibiu, când merg la București nu mă mai simt la fel de bine”.

Adrian și soția lui, care lucrează tot la Liceul Româno-Finlandez, au avut parteneriate și proiecte comune cu liceul finlandez și, mai ales, cu fondatorii lui. La un moment dat li s-a propus să vină să lucreze aici, iar ideea a fost primită cu brațele deschise:

„Am venit cu toată inima. Am lăsat în urmă Bucureștiul, cu toate lucrurile frumoase, fără să regret. Sunt excluse gândurile de a ne muta înapoi la București. Poate doar după pensie. Sau poate mergem undeva către munte. Tatăl meu mi-a insuflat dragostea pentru munte și am deja ceva poteci în tălpi, iar venitul aici nu a făcut decât să amplifice această pasiune. În ultimul an am fost, cu precădere, în Cindrel și Făgăraș”.

Un director care se hrănește cu energia din zâmbetele copiilor

Lucrul care-l bucură cel mai mult este atunci când observă evoluția unui copil care, la înscriere, abia știa să scrie și să citească, iar după patru ani este implicat și vorbește în fața unui public.

„Nu mai spun de întâlnirile cu absolvenți de acum 20 de ani, pe care îi vezi acum oameni realizați, indiferent de meseria pe care au ales-o: unii au propria afacere, alții sunt medici sau profesori, au un atelier de mecanică auto sau chiar fabrici. Sunt oameni realizați și te gândești că ai pus și tu, ca profesor, o cărămidă la baza succesului lor. Mereu mă gândesc că, dacă acum e greu, peste trei ani va fi frumos”, spune zâmbind Adrian Ierulescu.

„Gândește-te că nu ești copac”

Originile sale provin din patru-cinci culturi diferite. Bunicii săi veneau din zone diferite ale țării. Fiecare a adus cu sine o bucățică de cultură și educație, dar toți i-au transmis respectul. El consideră că ce este valoros în el este acest mix educațional, primit în egală măsură de la bunici și de la părinți.

„Tata m-a învățat să gândesc că nu sunt copac, iar asta le spun și elevilor mei, care uneori se amuză de această zicere. Îmi spunea că, dacă nu-ți place un loc și simți că nu mai aparții acolo, ești liber să pleci, pentru că nu ai rădăcini și nu ești obligat să stai într-un anumit loc. Bunicul mă învăța să fiu domn. Copil fiind, nu înțelegeam exact ce înseamnă, dar după ani mi-am dat seama că să fii domn este o noblețe sufletească: înseamnă să-ți păstrezi cuvântul și să lași loc de bună ziua chiar și acolo de unde pleci. <Fii domn> a devenit dictonul meu”, adaugă el.

Adrian Ierulescu a avut parte și de provocări, pe care le-a privit ca pe oportunități. A fost în situația de a alege între a continua în învățământ sau a se îndrepta către alte domenii de activitate, cum ar fi turismul. Directorul spune că a cochetat cu zona turismului. A condus o agenție și a organizat excursii pentru turiști în Turcia, Grecia și în alte țări din Europa.

Cu toate acestea, recunoaște că turismul nu i-a adus aceeași stare de bine pe care i-a oferit-o învățământul: „Nu aș fi putut să fiu profesor în continuare dacă la început nu făceam sacrificii. A fost o perioadă în care salariile din învățământ erau la pământ și a trebuit să îmi găsesc diverse joburi, dar mă uit cu drag înapoi și sunt mândru de ce am reușit”.

„Cu pumnii strânși nu poți fi nici măcar răstignit”

În liceu, a scris și poezii, o pasiune care nu s-a stins nici în prezent. L-am întrebat ce mesaj ar lăsa viitoarei generații, iar directorul a spus zâmbind că, dacă ar da un sfat, ar alege chiar un vers dintr-o poezie scrisă de el: „Cu pumnii strânși nu poți fi nici măcar răstignit”

„Mesajul meu pentru copiii mei, pentru elevii mei și pentru cursanții mei este să faci tot ce faci cu deschidere, presupunând că te întâlnești cu cei mai buni oameni – chiar dacă nu sunt întotdeauna așa. Când pornești o discuție cu ei, să nu te gândești că te-ar putea înșela sau că ți-ar vrea răul, ci că sunt cei cu care vei lucra. Când te încrâncenezi să găsești oamenii perfecți, de regulă te închizi. Teama că cineva te-ar putea înșela sau te-ar putea trăda nu face decât să-ți pui platoșe. Iar platoșele te împiedică să mai descoperi adevărata valoare. Când te ascunzi în spatele scutului, te ferești de săgeți, dar te poți feri și de omul care vine la tine cu inima deschisă. Vor apărea și răni, dar, în general, atragi oameni frumoși și adevărați, iar ceea ce ești tu se va reflecta în ei”.

„În spatele fiecărui bărbat puternic se află o femeie și mai puternică”

Pe lângă elevi și copii, Adrian spune, zâmbind, că în spatele fiecărui bărbat puternic se află o femeie mai puternică: „Consider că în căsnicia mea avem o relație de construire reciprocă. Eu cu soția mea, de la prima privire, ne-am dat seama că împreună putem construi multe, nu doar o familie. Și soția mea este profesoară și lucrează tot aici, iar copilul nostru învață tot aici. Ne sprijinim reciproc. În ultimii zece ani de carieră, nu aș fi reușit să fiu ce sunt fără sprijinul soției mele, care mi-a dat puterea de a rămâne constant în responsabilitățile mele. Dacă nu știi să pui o limită între ce se întâmplă acasă și ce se întâmplă la școală, riști să duci acasă problemele școlii, iar asta nu-i în regulă. Este important să faci o delimitare clară între roluri”.

Școala privată vs. școala de stat

Adrian Ierluescu a experimentat atât învățământul de stat, cât și pe cel privat. Printre diferențele pe care le remarcă se numără provocările de ordin decizional: „La stat, lanțul unei decizii este atât de lung încât uneori se pierde din intensitatea impactului. De când îți vine o idee și până o poți pune în practică este cale lungă. Poate dura foarte mult, iar pe parcurs se diluează și conținutul ideii. În învățământul privat, lucrurile stau altfel. Ai o mai mare lejeritate în implementarea ideilor. Aici trebuie să te comporți ca un antreprenor – succesul depinde de implicarea ta. La stat, salariile vin indiferent dacă faci sau nu munca, pentru că provin de la bugetul de stat. Provocările în privat apar în special în finanțarea și formarea profesională a profesorilor, dar lucrurile se mișcă mult mai rapid și deciziile au un impact imediat”.

În prezent, Liceul Româno-Finlandez ERI din Sibiu are circa 300 de elevi și oferă programe educaționale care acoperă toate nivelurile, de la grădiniță până la liceu.