Adevăruri despre Sibiu, povestite de un istoric basarabean (II)

La 27 martie 1918/ 9 aprilie 1918 stil nou/ a avut loc reunificarea Basarabiei cu România, ruptă de Moldova și alipită la Rusia în anul 1812. Barasabia a fost prima provincie care s-a unit cu România pentru a forma România Mare. În această zi, Sfatul Țării, întrunit în ședință solemnă la Chișinău, a votat Unirea provinciei românești Basarabia cu România. Din cei 135 de deputați prezenți, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abținut, în special din rândurile deputaților germani, bulgari și ucraineni, 13 deputați fiind absenți.

Efectele Unirii au fost anulate la 28 iunie 1940, atunci când URSS a anexat din nou Basarabia, în baza protocolului adițional secret al Pactului Ribbentrop-Molotov.

La 27 martie 2017 președintele Klaus Iohannis a promulgat Legea nr. 36 pentru declararea zilei de 27 martie – Ziua Unirii Basarabiei cu România ca zi de sărbătoare națională. Potrivit acestei legi, Guvernul României, autoritățile locale și centrale vor lua măsuri pentru ca în 27 martie să fie arborat drapelul României în conformitate cu Legea 75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului național și folosirea sigiliilor cu stema României de către autoritățile și instituțiile publice.

…

ARDELEANUL CARE A CONTRIBUIT LA UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA

Actul istoric din 27 martie 1918 a deschis procesul Marii Uniri și a finalizat cu Marea Adunare de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918, când Transilvania, Banatul, Maramureșul și Crișana au decis Unirea cu Țara – evenimentul consfințind constituirea statului român modern.

După cum este firesc în spatele evenimentelor de anvergură stau personalități care se consacră plenar unei cauze nobile, care în timp, devin crezul vieții lor. Una din Marile personalități ale timpului care a adus un aport incontestabil în procesul Unirii Basarabiei cu România a fost ardeleanul Onisifor Ghibu.

După izbucnirea Primului Război Mondial, Ghibu trece granița în România. La București a fondat ziarul „Tribuna” în care milita pentru intrarea României în război. Rezultatul nefericit al campaniei Armatei Române din anul 1916, îl obligă pe Onisifor Ghibu să se retragă alături de alte sute de români la Iași. Un an mai târziu se refugiază la Chișinău pentru a-și pune soția și cei trei copii la adăpost de epidemia de tifos exantematic care bântuia la Iași.

Contactul cu lumea basarabeană este o revelație pentru ardelean, care realizează că basarabenii aveau nevoie de sprijinul românesc. Intrat în contact cu liderii basarabenilor – Pantelimon Halippa, Ion Inculeț, Vasile Stroescu, Daniel Ciugureanu -, Onisifor Ghibu este cel care îi ghidează și le oferă sprijn concret pentru organizarea Partidului Național Moldovenesc, intuind perfect că revoluția din Rusia deschide posibilitatea transformărilor naționale, când se cer drepturi naționale, autonomie teritorială, școală, armată pe baza principiului național.

În septembrie 1917, Onisifor Ghibu este cel care aduce în Basarabia prima tipografie cu alfabet latin, și care scoate de sub tipar manuale, cărți și ziare. Pentru refugiații și voluntarii ardeleni din Armata Regală Română, Onisifor Ghibu a tipărit ziarul „Ardealul”, care a devenit apoi cotidianul „România nouă”, în paginile căruia a pledat deschis pentru Unirea Basarabiei cu România. Pe 27 martie 1918, când Sfatul Țării votează Unirea Basarabiei cu România, Onisifor Ghibu era în sală. După Marea Unire din 1 decembrie, Ghibu revine la Cluj, unde este numit șeful instrucțiunii publice din Ardeal, fiind ales deputat în Marele Sfat al Transilvaniei.

Participă la fondarea Universității din Cluj unde activează în calitate de profesor universitar.

După terminarea celui de al Doilea Război Mondial, în 1945, Ghibu este arestat și dus în lagărul de la Caracal unde a fost ținut aproape opt luni. În 1956 este arestat din nou și condamnat la cinci ani de muncă corecțională după ce pe 31 octombrie 1956 adresează un Memoriu conducătorului URSS Nichita Hrușciov în care vorbește despre necesitatea restituirii Basarabiei, nordului Bucovinei și ținutului Herța anexate de sovietici. În 1958 este grațiat. Deși este exclus complet din viața publică, Onisifor Ghibu continuă să scrie, lăsând în urmă mii de pagini de manuscrise. La 31 octombrie 1972, la Sibiu, inima lui Onisifor Ghibu a încetat să bată, fiind înmormântat de familie la Cimitirul Municipal din Sibiu.

Cu toate că, la fel ca și cei mai mari artizani ai Unirii, Onisifor Ghibu a trecut prin închisorile comuniste, a supraviețuit anilor de detenție, a fost marginalizat de societate, totuși nici după căderea regimului comunist nu a fost reabilitat.

conf. univ. dr.

Mariana S. ȚĂRANU

Foto: Placă comemorativă cu textul Actului Unirii Basarabiei cu România votat la 27 martie 1918, instalată în sala de ședințe a Sfatului Țării. După ocuparea Basarabiei de URSS, în 1940, placa a fost distrusă.