Acum 20 de ani, în iulie 2006

Acum 20 de ani, în iulie 2006, era tot vară, dar parcă mai puțin fițoasă. Adică, dacă era cald era cald și dacă ploua, ploua. Acum, dimineața este simpatică și răcoroasă, la amiază e caniculă, iar seara stă să plouă ca în noiembrie. Tot în iulie 2006 eram pricopsiți cu un nou val de scumpiri, la curent, gaze și accizabilele alcool și țigări. Tot de atunci, comercianții și producătorii erau obligați să afișeze prețurile în lei noi. Asta chiar dacă și acum ne mai scapă să spunem 100.000 de lei în loc de 10 lei. Tot atunci apăreau la Sibiu mesaje disperate de a NU tăia copacii din față de la Finanțe. Dar degeaba, campania de defrișare a Sibiului debutase. Tot atunci era sezon de ploi din acestea cu inundații. Asta pentru cei care se uimesc acum și spun că așa ceva nu s-a mai văzut de la descălecarea lui Hermann încoace… Tot pe atunci murea Syd Barrett, unul dintre pilonii formației Pink Floyd și sursă de inspirație pentru multe piese de-ale lor despre care credeam altceva. Tot în iulie 2006 a murit actorul sibian Virgiul Flonda, despre care observ că acum nimeni-nimic.

Deci, acum 20 de ani, în iulie 2006…

… Deja se număra AMR-ul până la declararea Sibiului, din diverse motive, capitală culturală europeană. Prin unele locuri au apărut false borne kilometrice pe care scria cât a mai rămas (că aia înseamnă AMR – „Au Mai Rămas”) până pe 1 ianuarie 2007. Ei, prin iulie mai erau 70 și ceva de zile. 

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ

…Încă mai existau afișajele din Piața Unirii care prezentau programul „de azi”, „viitor”, „în curînd” de la cinematografele sibiene „Pacea”, „Arta”, „Tineretului”, „Independența” și „7 Noiembrie”. În iulie 2006 mai exista un singur cinematograf, clonă a lui „Arta”, în Piața Aurel Vlaicu, unde rula, la momentul fotografierii, „Poseidon”, un remake după un alt film de relativ succes la noi, „Aventura lui Poseidon” urmat de „Noi aventuri pe vasul Poseidon”. Afișajul a fost desființat odată cu niște intervenții la părculețul de la 90. Se mai vede un cățel vagabond și o reclamă la Universitatea „ROGER” 

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ

Copacii (castani) de pe calea Dumbrăvii, de până la intersecția cu piața Aurel Vlaicu, încă existau. Paradoxal, ei s-au îmbolnăvit toţi cei care se aflau fix pe suprafața proiectată pentru a se transforma în o nouă parcare. Era debutul unei perioade de defrişări masive, sub diverse pretexte urbanistice. Perioadă care, pe ici pe colo, mai continuă și astăzi. Se mai vede și linia de troleibuz… (03) Despre cât de bolnavi erau copacii, se poate observa din imaginea aceasta…

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ

…Mai exista pe Banatului un post de transformare vechi spre foarte vechi, de pe la începutul electrificării Sibiului. Că așa e la noi, ne lăudăm cu prioritățile orașului apoi demolăm, casăm sau aruncăm la gunoi fix elementele care amintesc de ele. Locul a fost demolat, curățit, iar acum avem Centrul „Smarthub” şi fix pe locul unde era construcția, este un gard. O parte din infrastructurii sale lui a fost salvată, sau cel puțin așa era acum ceva ani. Salvată din inițiativă particulară, normal.

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ

…Acum, aici, este carosabilul cu patru benzi plus două de parcare și podul care marchează frontiera dintre Sibiu și Șelimbăr, din zona super-blocului acela mare de dinainte de Lidl. Acum 20 de ani era fix cum în vedeți aici: niște trepte din beton care coborau în vale, și o cărare care te ducea în câmp, unde făcea lumea plajă. O transformare radicală față de ce a fost. Acum câmpul nu mai există, ci doar niște mănunchiuri de blocuri înghesuite, de te întrebi (și apoi îți răspunzi) cum de s-a aprobat așa ceva. 

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ

Hotelul „Continental” (ulterior „Ibis”, acum „My Continental”) nu era „tunat” să arate ca acum, ci avea aspectul original de pe vremea când lumea îi spunea „Conti’ „. Ce avem în imagine, este latura dinspre șosea, cuc eea ce nu mai există acum: restaurantul și terasa restaurantului (încă funcțională, dacă ne luăm după umbrele) cu scările monumentale de acces și intrarea laterală în bar. În vremurile mai vechiuțe, Conti era socotit un loc de fiță. Așa de fițos încât oricine îşi mepermitea să meargă acolo.

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ

Peste drum cumva, se lucra de zor la edificarea hotelului care se dorea concurența la vecinul „Continental” (sau cel puțin așa spunea lumea rea): „Ramada”. Interesant este că o clădire asemănătoare apare și pe o machetă a unui plan de sistematizare de la finele anilor ’70. Se mai poate observa și spațiul verde de lângă magazinul „Dumbrava”. Pentru a arăta cât suntem de eco și de „verzi”, acesta a fost desființat pentru a se face loc de parcare și… pistă de biciclete. Și indirect, pentru a ma contribui la microclimatul deșertic al orașului, vara.

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ

Încă mai existau chioșcuri (deja abandonate după cum se vede) de Loz în Plic. Vizavi, în spate, era un chioșc de ziare, cred că al lui „Ioan și Dan”. Dar de la proliferarea altor metode de joc online și de când lozuri găsești și la unele casierii de supermarket, plăcerea de a „trage un loz” a scăzut. Plus că noul urbanism local a alungat chioșcurile din zona centrală. 

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ

în locul sălii de sport a liceului Noica era o superbă… floarea soarelui. Denivelările sunt de la fundația viitoarei construcții (care au astupat fundațiile unui bloc care era să fie dar nu a fost), resturile de gunoi sunt de la rampa de gunoi din apropiere care, deși era ne-selectiv colectat, era la fel de.. gunoi aruncat anapoda ca la rampele actuale. Ideea ar fi că în toată mizerea aceea, uite, a apărut ceva frumos. 

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ

…Încă mai exista printre noi (și mai crea și mai expunea) unul dintre așii umorului grafic românesc, Rudolf Friedrich „Rudi” Schmückle. O „sarcină de serviciu” a făcut să ne împrietenim. Eram vecini de cartier (eu Lazaret, el Lupeni) iar soția sa mi-a fost profesoară de desen. Imaginea este de la (sau înainte de) vernisarea uneia dintre expozițiile sale. „Majoritatea germanilor nu înțeleg caricatura fără cuvinte. Românii percep mai repede. (…) Lor trebuie să le traduci, pe când noi vorbim foarte des în trei, patru peri”, spunea Rudi, într-un interviu. 

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ

…Și ca să continuăm tot cu artele, tot în iulie 2006 (sau poate mai iute) a debutat vandalizarea unor lucrări de artă (ceramică) din spațiile verzi ale blocurilor de pe str Nicolae Iorga. Printre ele, un „triptic” semnat Radu Aftenie (cel care a realizat, printre altele, statuia lui Lazăr din Piața Mare). Adică, înțelegi, a venit omul, i-a tras una cultural-europeană de a căzut și s-a spart. A mai rămas postamentul, pentru cei interesați să vadă un postament: Apropo de statuia lui Lazăr, tot atunci se lucra la finisarea ei. 

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ

…Aşa arăta stația de autobuz/troleibuz numită „Nufărul”, de pe bd. Coposu, vizavi de sala de sport. Cu un chioșc cu de toate (ce bune și utile erau) și boacăza aceea de vândut bilete. Autbuzul este un MAZ 103, made in Belarus, pentru că eram occidentali, pe panoul publicitar se vede o reclamă la țigări că era. Numele misterios de „Nufărul” amintea de grădina de vară cu același nume, denumită popular „Cloaca” (ia ghici de ce) ale cărei urme se mai văd și astăzi, în stânga scărilor, cum urci.

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ

Artefactul misterios din imagine este – adică era – o porțiune dintr-un element al instalației de alimentare cu apă de la una dintre fântânile din Piața Mare. Fiind o relicvă istorică, pe ea au fost așezate picioare de schele pe la festivaluri, a suportat căldura verii și înghețul iernii și s-a cam deteriorat. Oricum nu o băga nimeni în seamă, nici măcar cei care erau obligați să facă asta. A fost scoasă în perioada crizei de curățenie de dinaintea „summitului informal” din 2019, ca nu cumva să întrebe cancelarul Merkel că „vazizdas” iar explicațiile să planeze în neant. De atunci nu a mai apărut. 

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ

Ministru al apărării era Theodor Atanasiu, aici dând ceva declarații standard pentru colegii din presă. Se vede clar că era bine păzit. Evenimentul care i-a cauzat prezența la Sibiu a fost ceremonialul de absolvire a unei noi promoții de studenți ai Academiei Forțelor Terestre. 

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ

Pe strada Hipodromului, mult mai liniștită și mai simpatică, pe lângă atracția de necontestat a barului cu terasă numit oficial nu știu cum, iar neoficial „Zidul Berlinului” sau „Zidul Spart”, era chioșcul de ziare de pe colț. Bine aprovizionat cu ziare, reviste, cărți, dulciuri, țigări și tot ce se mai servea pe atunci la un chioşc. A fost desființat, la fel cum au fost desființate rețelele „istorice” de difuzare a presei. 

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ

Versiunea cântecului „nu mai rupeți flori copii”, dar pe infracțiuni. Undeva într-un sat de pe Secașe, Hașag, în fața unei gospodării era această pancartă-avertisment pe care scria „Nu furați flori. Sămânță gratuită!”. De unde reiese că acolo se furau flori într-o veselie. Menționez că încă mai era vremea când în fața caselor se mai plantau flori, nu mașini. Nu mai cunosc situația, dacă s-au mai furat sau nu flori prin Hașag. Dar locul era frumos.

Foto: Dumitru CHISELIȚĂ