Miercuri, 17 aprilie, se încheie faza de consultare publică a PUG Sibiu preliminar, în cadrul acestei etape fiind organizate patru dezbateri publice cu factorii interesați: urbaniștii și arhitecții, reprezentanții industriei și din retail, dezvoltatorii imobiliari, HoReCa locală și cetățenii. Timp de 45 de zile toți cetățenii Sibiului au avut posibilitatea să trimită opinii și sugestii pentru ca Planul Urbanistic General al Sibiului să fie actualizat, iar echipa de specialiști urbaniști să identifice posibile neajunsuri ale propunerilor înaintate. Întreaga documentație este pe site-ul web: pug2021.sibiu.ro, toți cetățenii având la dispoziție ultima zi, pentru completarea chestionarului publicat.

Pentru toți cititorii Tribunei, publicăm – în premieră – bilanțul teritorial, intravilanul municipiului Sibiu urmând a crește de la 5.034,76 ha la 5.617,63 ha (cu 582,87 ha), creșterile de suprafețe fiind remarcate la următoarele zone funcționale: zona verde crește de la 406,93 ha la 543,86 ha (cu 136,93 ha), zona de circulație – rutieră pietonală/ velo și amenajări aferente, feroviară și amenajări aferente – de la 775,34 ha la 942,67 ha (cu 167,33 ha), zona cu destinație specială scade de la 116,66 ha la 89,95 ha (scădere cu 26,71 ha), zona construcții aferente lucrărilor edilitare crește de la 15,32 ha la 22,46 ha (cu 7,14 ha), zona de gospodărire comunală crește de la 65,73 ha la 74,21 ha (cu 8,48 ha), zona de agreement și servicii crește la 344,80 ha (în PUG 2011, suprafața fiind nedefinită expres – nulă!), zona de activități economice crește de la 760,06 ha la 977,66 ha (cu 217,60), zona mixtă crește de la 187,16 ha la 413,73 ha (cu 226,57 ha), zona locuințe de toate tipurile crește de la 1.134,28 ha la 1.572,99 ha (cu 438,71 ha), iar zona centrală crește de la 12 ha la 106,70 ha (cu 94,7 ha).

În toate materialele de promovare a PUG preliminar, apare conceptul „Orașul conectat”: «un oraș bine conectat, cu o rețea stradală primară și secundară eficientă, necesită o bună administrare pe o suită de paliere conexe, ceea ce determină și caracterul complex al problematicii mobilității urbane, în general. (…) O mai bună ierarhizare și conectivitate a rețelei rutiere este necesară și în zonele periurbane aflate în proces de dezvoltare. Lipsa de ierarhie și conectivitate a rețelei rutiere în zonele de dezvoltare din Șelimbăr și Cisnădie face dificilă deservirea acestora în viitor cu transport public. (…)

La nivel local, rețeaua rutieră majoră are în general o bună conectivitate în interiorul orașului.

Există totuși deficiențe de conectivitate asociate limitărilor de transgresare a unor bariere fixice, naturale și antropice (râul Cibin, calea ferată, Valea Săpunului, Autostrada A0, Parcul Sub Arini, pante abrupte la cornișa râului Cibin).

Deficiențe de conectivitate cauzate de absența unor conexiuni rutiere majore, inelare, se constată în special în zonele periferice de nord, nord-est și sud ale Sibiului și între acestea și zona industrială de vest (…) Necesitatea unor relații inelare, periferice și periurbane, se va manifesta și mai puternic în viitor, în aceste zone, dat fiind că ele sunt arealele cu cele mai mari resurse funciare pentru dezvoltarea urbană viitoare. Transport public. (…) La nivelul Ariei Urbane Funcționale Sibiu transportul public nu este dezvoltat și nu constituie o alternativă convenabilă în raport cu utilizarea automobilului personal pentru deplasările zilnice între Sibiu și localitățile periurbane și nici în interiorul acestor localități».

În etapa următoare, se impune actualizarea documentațiilor cu toate observațiile culese de la factorii interesați, în această perioadă, una dintre marile probleme care ar trebui reținute fiind conectivitatea cu întreaga zonă periurbană, respectiv cu „prima coroană” de localități: comunele Cristian, Șura Mică, Șura Mare, Roșia, Șelimbăr, Rășinari, Poplaca și orașele Ocna Sibiului și Cisnădie. Un exemplu simplu, notabil, ar fi deschiderea unei legături directe între cartierul Zăvoi – Turnișor – Sibiu cu comuna Cristian, fiind extrem de oportună și necesară construcția unui pod peste Cibin și a unui drum către Cristian, fiind posibilă o legătură directă între zona industrială Cristian (unde se află fosta fabrică Lupp – în prezent – Bauelemente) cu zona Câmpșor – Sibiu.

Un alt exemplu notabil este linia de tramvai Sibiu – Rășinari, salvarea acestei linii – prin clasarea pe Lista Monumentelor Istorice de interes national, reprezentând un obiectiv important pentru administrația publică din comuna Rășinari. Campania „Prietenii tramvaiului” prin care se solicita clarificarea urgentă a situației juridice a liniei de tramvai Sibiu – Rășinari și reabilitarea liniei pentru punerea în valoare a singurei linii de tramvai ce leagă un oraș de o comună, a scos în evidență valoarea istorică și sentimentală a acestui mijloc de transport, atât pentru rășinăreni, cât mai ales pentru sibieni.

În Studiul de fundamentare circulații (pag. 137) este specificată în cap. Transport public de călători: „Configurarea traseelor și frecvenței transportului în comun în așa fel încât să fie acoperită toată aria de interes a comunității”, fiind cunoscut faptul că în întreaga zonă periurbană accesul în zilele de sărbătoare – cu mijloacele de transport în comun (autobuze sau tren) – este redus la minim, la ore total inadecvate turismului local și zonal.

Nu întâmplător comunele Rășinari și Șura Mare, au propriul sistem de transport public local (inclusive în relația cu municipiul Sibiu), cursele regulate dând posibilitatea tuturor sibienilor și cetățenii acestor comune să circule pe aceste rute. Nu aceiași situație regăsim pe ruta Sibiu – Șura Mică – Ocna Sibiului, peste 1.000 de sibieni lucrând în Parcul industrial Șura Mică, majoritatea optând pentru autoturismele proprietate personală; aceasta în condițiile în care proiectul trenului metropolitan care ar trebui să asigure legătura dintre Cisnădie – Sibiu – Șura Mică – Ocna Sibiului – ar descongestiona întregul trafic rutier. De altfel, în cap. „Transportul pe calea ferată, tren periurban” se discută foarte general despre «Îmbunătățirea accesibilității la acest tip de transport, împreună cu omogenizarea tipului de infrastructură și material rulant, mărirea vitezei de rulare și crearea de legături cu transportul în comun între gări și punctele de interes, ar încuraja populația să folosească calea ferată, ca soluție alternativă viabilă, mult mai economică decât folosirea mașinii proprii sau a autocarelor pentru a ajunge la destinație, mai ales din localitățile învecinate municipiului Sibiu și invers. (…)».

După cum se poate observa, nici o referire la proiectul trenului metropolitan, un proiect care ar putea să fie soluția agreată de toate localitățile învecinate, în parteneriat cu Consiliul Județean Sibiu și C.F.R., în contextul actual, în care protecția mediului și reducerea poluării sunt obiectivele principale ale Uniunii Europene.

Fără a insista să repunem în dezbatere varianta ocolitoare sud a municipiului Sibiu (inclusă în actualizarea PUG Sibiu), toți factorii interesați ar trebui să constate că această viitoare centură leagă numai localitățile Șura Mică (cu punctul de pornire la intersecția dintre DN 7H, strada Salzburg și Calea Șurii Mici) cu Cristian, Poplaca, Rășinari, Sibiu, Cisnădie și Șelimbăr, comunele periurbane Roșia și Șura Mare nefiind incluse în această relație. Este cunoscut faptul că o bună parte din traficul rutier din Drumul Național DN14 Mediaș – Sibiu, trece prin comuna Șura Mare, inclusive această comună având nevoie de o centură ocolitoare pentru acces direct la Șura Mică – Ocna Sibiului. În aceeași situație se află comuna Șura Mică, tot traficul greu spre parcul industrial Șura Mică, putând fi preluat de o centură ocolitoare care să facă legătura între zonele industriale și de servicii Cisnădie – Șelimbăr – Sibiu – Șura Mare – Ocna Sibiului (ZIOS), toate aceste localități dispunând de platforme industriale în plină dezvoltare, cu probleme diverse de organizare a transportului de marfă și de salariați. Având în vedere dezvoltarea economico-socială a zonei de nord a municipiului Sibiu, există prevăzută o cale pietonală și pistă de bicicletă pentru conectarea directă cu localitatea Șura Mică, respectiv cu situl Natura 2000 Insulele Stepice Șura Mică – Slimnic; se știe că pe suprafața acestui sit se găsește și Dealul Zackel – rezervație naturală mixtă, ce prezintă o importanță deosebită pentru conservarea unor insule de stepă specific sudului României și Dobrogei în bioregiunea continentală din podișul Transilvaniei. Identificarea vechilor drumuri de acces din nordul municipiului Sibiu, ar permite crearea de căi de comunicație complexe (pietonale asociate cu pistă de ciclism), pentru accesul cetățenilor la cea mai cunoscută și frecventată stațiune turistică din Transilvania, supranumită și „Litoralul Ardealului”.

Este de remarcat inserția în cap. „Transport de marfă” a unei simple concluzii, fără a se face referire la vechea rețea interuzinală existentă pe teritoriul municipiului Sibiu (în noul PUG, se păstrează această rețea feroviară?): «(…) variante deservirii zonelor economice ale municipiului prin transportul de marfă pe cale ferată poate contribui semnificativ la decongestionarea și eficientizarea funcționării circulației carosabile în aceste zone, având un efect pozitiv și din punct de vedere al reducerii poluării mediului».

În actualizarea PUG Sibiu, am reținut din „Studiu de fundamentare privind relațiile periurbane în teritoriu” faptul că «Centura rutieră a orașului la standard de autostradă a fost inaugurată la 1 decembrie 2010 (…) aceasta a preluat mare parte din traficul auto desfășurat în centrul României (…) Legătura cu zona de sud a țării, în principal cu capitala este deficitară (…) Municipiul Sibiu reprezintă un nod important din punct de vedere al rețelei de cale ferată, dar fiind un tronson neelectrificat, este omis din traseele principale. Există cinci stații în raza sa: Gara Mare, Gara Mică (Halta Sibiu, Sibiu Triaj, Turnișor, Halta Ateliere Zonă, precum și un important depou pentru locomotive diesel (…)». Constatând că că nu se mai amintește de Muzeul de Locomotive cu Abur Sibiu sau de linia ferată îngustă Sibiu – Agnita, prezentăm câteva concluzii (pag. 14): «(…) putem spune că o posibilă problemă de natură politică și administrativă – decizională a dezvoltării viitoare a zonelor de expansiune în România o poate reprezenta „abuzul termenului de metropolă în spațiul românesc, de natură să inducă grave confuzii privind obiectivele dezvoltării și necalibrarea acestora în raport cu resursele disponibile”. Planul urbanistic al municipiului Sibiu va urmări armonizarea cu practicile europene privind dezvoltarea spațială și va fi elaborat cu respectarea următoarelor principii și orientări înscrise în documentele europene: promovarea coeziunii teritoriale prin intermediul unei dezvoltări socio-economice echilibrate și prin creșterea competitivității; promovarea unor condiții de accesibilitate mai bune; dezvoltarea accesului la cunoaștere și informație; reducerea agresiunilor asupra factorilor de mediu și îmbunătățirea calității acestora; valorificarea și protejarea resurselor și a patrimoniului natural; promovarea unui turism de calitate și durabil; limitarea preventivă a efectelor catastrofelor naturale». (va urma)

Marius HALMAGHI