Un român care s-a jertfit pentru Unire

           Lupta lor de secole  începută de Mihai Viteazul la 1600 de Unirea cea Mică din 1859 de luptele eroice din Primul Război Mondial (1916-1918) au făcut posibile “Uni­rea cea Mare” la 1 Decembrie 1918. Legat de acest eveni­ment voi descrie câteva momente din viaţa preotului  Nicolae Aron Solomon, născut în Alămor, judeţul Sibiu participant la acest eveniment al Unirii. S-a născut dintr-o familie de ţărani cu putere economică mijlo­cie. Părinţii, Nicolae şi Ana, au avut 3 copii. Dintre cei trei, numai pe cel mare au reuşit să-l poarte la şcoală, cu mari sacri­ficii materiale. Astfel, ţăranul Ni­colae Aron Solomon a ab­solvit “Gimnaziul Greco-Ca­tolic” din Blasiu în 1896 cu pro­fil teologic şi filologic. Perioa­da anilor 1896-1909 este mai puţin cunoscută, el ocupând diferite servcii. După căsătorie a fost hirotonit ca preot în comuna Teaca, judeţul Bis­triţa-Năsăud. În comună a cum­părat o casă pe care a folosit-o pentru cult religios, dar şi ca şcoală pentru copiii românilor din comună. Pen­tru activitatea administrativ- bisericească, social-culturală şi binele oamenilor. A fost apre­ciat de episcopul Iuliu Hosu. Intelectualitatea, meseriaşii şi ţăranii români şi-au unit forţele sub îndrumarea preotului Ni­colae Aron şi a altor intelec­tuali, dornici să dezvolte con­ştiinţa naţională şi credinţa ro­mânilor.  În zilele premer­gă­toare Unirii conform cerin­ţelor Consiliului Naţional Cen­tral Român de la Arad, s-a hotărât crearea Consiliului Na­ţional Român al Plasei Teaca în frunte cu Eugen Bran, preşe­dinte, preotul Nicolae Aron, avocat Ioan Vescan şi alţii.

Sub conducerea acestui consiliu s-a constituit Garda locală având în frunte pe ofiţerul Vescan. A fost luată puterea politică în Teaca. În urma adunării Consiliului Naţional Român din Teaca
s-a dat votul celor 5 delegaţi, deputaţi aleşi pentru a parti­cipa la Marea Adunare Naţio­nală de la Alba Iulia.

În 1 decembrie 1918 pe Câmpul lui Horea, s-a adunat mulţimea românilor, între care erau şi cei din Teaca. De la tribună a răsunat glasul părin­telui Nicolae Aron Solomon, mărturisindu-şi dorinţa şi cre­dinţa în marele Act al Unirii. Presupun că atunci părintele a fost vizat de o bandă de antiunionişti străni, pentu că la întoarcere, în gara Războ­ieni, în mulţime, a fost atacat fulgerător, loviturile fiindu-i fatale.

Aşa s-a stins din viaţă bunul nostru unchi, fiul al satului Ală­mor, departe de casa şi de fa­milia lui dragă, oameni har­nici şi cinstiţi. Prietenii şi cu­noscuţii din Teaca i-au făcut un monument în Cimitirul Să­sesc din Teaca. Pe monument este consemnat: “Aici îşi doarme somnul de veci, ma­rele luptător pentru credinţa şi dreptatea nemului său. Preotul N.A.S. născut la 25 ianuarie 1877, în Alămor, mort la 7 decembrie 1918 , al cărui glas puternic a rostit, abia câteva zile înainte de marea judecată a Unirii în Cetatea Alba Iulia. Fie-i partea cu drepţii”. Pe baza unei fotografii primite de la bunica mea Ana Solomon (sora preotului) după 100 de ani am fost la Teaca, am cercetat şi am aflat cele consemnate. Cei care citesc acest material se vor gândi cu drag la acest patriot din Alămor şi vor aprecia jertfa făcută de înaintaşi pentru neam şi ţară. Să fie un exemplu de dăruire şi iubire pentru toţi românii.

Ana VESA