"Afară plouă laic şi-aş vrea să fii aici"’

* Vă spuneam că-mi plac mult poemele medicului Emil Brumaru, cele adevărate, nu cele licenţioase, unele gre­ţoase de-a dreptul. Omul s-a prăpădit poetul a rămas şi nu de puţine ori recitesc versurile lui pline de har: "Afară plouă laic şi-aş vrea să fii aici/Să tac, să taci, tăcerea la fleacuri să ne-mbie/Să lâncezim pe paturi ca două mari pisici/După ce-au lins smântâna/slup-slup/ din farfurie//…//Ţi-aş da deoparte părul cu gura de pe gât/Cu gura ţi-aş desface nasturii mici de bluză/Şi ţi-aş şopti-n urechea ta fleaţă şi confuză/: "Afară plouă laic şi-s trist şi mi-e urât…" * Într-o revis­tă tip magazin, cu de toate pentru toţi, am citit un sfat de care nu ştiam: "Supozitoarele nu trebuie introduse în anus cu partea alungită, ci cu partea turtită, ca să nu pătrundă prea departe, având în vedere că vasele care permit absorbţia lor se află la intrarea în rect". Păi, dacă-i aşa, de ce producătorul le face precum nişte gloanţe pentru încărcătorul Kalaşnikovului? * Nemţii au o vorbă adevărată: "Hat der Bauer Geld, hat`s die ganze Welt" (Dacă ţăranul are bani, are toată lumea). Se pare că preşedintele Klaus lohannis a lipsit de la lecţia asta pe când era elev. Nici după ce-a ajuns profesor nu i-a prea plăcut şcoala, din moment ce s-a grăbit să intre în politică. * La tv, în reclame, printre alte sfaturi, ni se spune cum pot fi vindecaţi hemoroizii folosind laserul. Bine că nu ni se recomandă…apara­tul de sudură, mult mai eficient!? * Printre multe­le hârţoage pe care le-am păstrat, am dat peste nr. 1 al ziarului "Scânteia poporului" (23 decembrie 1989). Pe ultima pagină apărea următoarea ştire: "Distincţii retrase" Cine credeţi că erau grăbiţii? Consiliul de Stat al RD Germane i-a cerut lui Nicolae Ceauşescu să restituie Ordinul "Karl Marx", Academia de Ştiinţe a Greciei a exclus-o, prin vot unanim, pe Elena Ceauşescu din rândul membrilor ei, iar regina Elisabeta a Il-a a Angliei" a anulat titlul de înaltă distincţie "Bath" în grad de Cavaler al Marii Cruci, pe care l-a acordat, în 1978, dictatorului român şi a hotărât să trimită înapoi decoraţia românească pe care Ceauşescu i-a acordat-o. "La ora aceea, Ceauşeştilor numai de aşa ceva nu le ardea, mai având puţine ore de trăit, dar gesturile nemţilor, englezilor şi grecilor mi se par grăbite şi neavenite. * Sunt la unison cu cele scrise de confratele Cezar Gheorghe: "Niciun om cu inteligen­ţă medie (nu spun peste medie) nu va găsi nimic pozitiv sau constructiv în oferta "dezbaterilor" televizate. Dis­cursurile sunt extraordinar de previzibile. Este de ajuns să ştii cine este cel care vorbeşte (şi afiliaţia sa partinică sau instituţională) pentru a putea intui ce va spune acesta”. Păi, dacă-mi daţi voie, ce fel de dialoguri puteau să se desfăşoare între un om deştept, cu idei clare în minte, cu logică şi nişte prăpădiţi inculţi şi infatuaţi, teribil de încântaţi că au ajuns de la Caracal "vedete" în Bucureşti, gen Mihai Gâdea, Mugur Ciuvică, Mircea Badea, Radu Banciu, Cosmin Prelipceanu, Radu Tudor, Victor Ciutacu, Cătălina Porumbel, Dana Grecu (Chera) etc. ? * Apropo, îmi amintesc de o întâlnire între Mihai Răzvan Ungureanu, tobă de carte, stilat, ponderat, cu simţul umorului şi Mihai Gâdea, redus la dimensiunile unui pigmeu, bâlbâit, cu urechile roşii, numai bun de băgat în buzunarul de la ceas al diplomatului acum plecat cât mai departe de mocirla politicii româneşti.