"În politică se succed incapabili şi sunt înlocuiţi cu impostori"

* Astfel caracteriza Georges Clemanceau viaţa politică din Franţa la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Îl citez pe renumitul politician (1841-1929) fiindcă s-a aflat mereu în vâltoa­rea confruntărilor politice, pe care le-a analizat cu obiectivitate din înaltele posturi pe care le-a ocu­pat ca ministru de război şi prim-ministru (în două rânduri), (Nefiind doar politician "de meserie", ci medic, jurnalist, scriitor, adică intelectual în adevăratul sens al cuvântului, s-a putut detaşa de mizeriile po­liticii de partid). Au rămas multe panseuri memorabile avându-l ca autor, eu am să vă reproduc doar unul la care subscriu: "America este singura naţiune din istorie care a trecut în mod miraculos de la barbarism direct la degenerare, fără intervalul normal de civilizaţie". Valabil şi astăzi! *Deşi au murit demult, încă mai sunt scrise cărţi despre Hitler, Stalin şi Mussolini, cei trei dictatori care au răvăşit Europa. Recent, la Editura Trei din Bucureşti, a apărut volumul "Misterul Mussolini. Omul. Provocările. Eşecul” (412 pagini), autor Maurizio Serra. Ştiam multe despre "inventatorul" fascismului, dar am aflat şi ceva nou: obeliscul din marmură de Carrara, cu inscripţia "Mussolini Dux", ridi­cat în anul 1932 în Foro Italico din Roma, n-a fost demolat până în zilele noastre şi reprezintă o atrac­ţie majoră pentru turiştii din întreaga lume. La funda­ţie are îngropat, alături de trei monede din aur, un pergament cu un text în limba latină, cunoscut drept "Codex Fori Mussolini". În vreme ce noi distrugem sta­tui ale eroilor neamului, italienii continuă să-l con­sidere pe Benito Mussolini o mare personalitate care merită proslăvită în pofida crimelor comise în numele sau din ordinele lui…Pentru bustul lui Radu Stanca m-am războit cu Primăria mai bine de un an, în timp ce statuia lui Brukenthal şi bustul lui Bretan Miklos au apărut aproape peste noapte, iar Gheorghe Lazăr, "intrat la apă", a fost mutat într-un colţ al Pieţei Mari, lângă o gură de canal, unde, la fiecare spectacol, este acoperit cu obiecte de decor! * Filozoful şi matematicianul grec Pitagora, cel cu teorema cunoscută, a zis o vorbă mare: "În tinereţe, oamenii se despart prin calităţile lor, la bătrâneţe, ei se unesc prin defectele lor." Eu aş zi­ ce că ne unesc suferinţele şi neputinţa.* Căutam nişte date în istoria Imperiului Otoman şi mi-a atras atenţia faptul că mulţi mari-viziri aveau porecle dintre cele mai ciudate: Mehmed Paşa Rum (Grecul), Ahmed Paşa Gedik (Ştirbul), Ali Paşa Hadâm (Eunucul), Mustafa Paşa Koca (Bătrânul), Rustem Paşa Kahle i ikbâl (Păduchele no­rocului), Ahmed Paşa Semiz (Grasul), Mehmed Paşa Cerrah (Chirurgul), Kara Mehmed Paşa Okuz (Boul), Mustafa Paşa Daltaban (Coate-goale). În schimb, sultanii erau: Augus­tul, Trăznetul, Cuceritorul, Magnificul… Oare lui Recep Erdogan, actualul preşedinte al Turciei, ce poreclă i-au pus? * Răspunzând unei întrebări în cadrul unui interviu, Antoaneta Ralian (1924-2015), renumita traducătoare, zicea: "Astăzi am impresia că dragostea s-a redus la o chestiune de cerere şi ofertă, amplu mediatizată. Nu mai cred în îndrăgostiri la prima vedere, nu mai cred în pasiuni devastatoare, nu mai cred în iubiri platonice între adolescenţi. Bărbaţii şi-au pierdut orgoliul de cuceritori, acum n-au decât să aleagă din ceea ce li se oferă pe tavă." Avea dreptate, degeaba încearcă pre­şedintele lohannis să ne arate cât îşi iubeşte soţia, ducând-o de mână de parcă ar fi oarbă, patul lor con­jugal e gol şi rece, păzit de bodyguarzi!