Citite, auzite: "Parlamentul de la Bruxelles este un fel de azil de lux"

n Un ins care a mişunat într-o vreme printre înalţii funcţionari publici mi-a spus cândva: "Parla­mentul de la Bruxelles este un fel de azil de lux, unde se vor­beşte tot mai mult în englezeşte, nu se întâmplă nimic spectaculos, asistenţa medicală este de bună calitate, locuinţele sunt relativ ieftine, iar mâncarea, excelentă. Dacă prinzi un post de parla­mentar acolo eşti un om făcut". Trebuia să mă gândesc la asta mai demult, acum nu mă mai interesează. n Dacă nu l-ar fi pasionat istoria şi critica literară, G. Călinescu ar fi putut ajunge un mare scriitor. Iată câteva succinte portrete făcute unor muzicieni: "Beethoven este patetic, Wagner este sarcastic şi fantasc, Paganini este un saltimbanc prestidigitator, pletele şi negul de pe nas al lui Liszt prevestesc trembolenţa mâinilor agitate de ceardaş, portretul lui Enescu este liniştea muzicii antice, readuse la modul lirei". Ce vreţi mai concis şi mai frumos spus? n Am aflat de o nouă găselniţă popească: Sfeştania pentru binecuvântarea unui autovehicul. N-am aflat tariful perceput de preot, dacă e unul fix sau în funcţie de capacitatea cilindrică a maşinii. Oricum, n-am prea văzut popi umblând cu chitanţierul la ei. n O doamnă a lansat o propunere interesantă: înlocuirea certificatului de căsătorie cu un contract pe durată limitată, 5 ani, de exemplu, după care, cu acordul ambelor părţi, acesta se prelungeşte sau se întrerupe. La o adică şi clauzele contractului pot fi modificate. La mine nu mai e cazul, dar la cei tineri s-ar putea aplica. n "Construiţi mai multe închisori şi mai puţine şcoli!" Poate nu credeţi dar ideea a lansat-o marele scriitor francez Victor Hugo şi tot el a mai spus: "Singurul lucru care contează e forţa, războiul e sfânt, spânzu­rătoarea, excelentă. Nu prea avem nevoie de cunoaştere." Auzi şi nu-ţi vine să crezi, dar poate că, totuşi, a glumit. n Dacă statisticienii UE nu mint, în Olanda cooperativele agricole deţin 83 la sută din piaţă, în Finlanda – 79 la sută, în Italia – 55 la sută, în Franţa – 50 la sută, în vreme ce, la noi, Petre Roman a avut grijă să le desfiinţeze, mai existând sub 1 la sută. Astfel a "câştigat" el pariul cu agricultura româ­nească: punând-o pe butuci. De aia mâncăm noi, acum, şi vara, legume şi fructe insipide aduse din import. n Dacă nu mă înşel, cred că, în vremurile noastre, cel mai folosit cuvânt în toate limbile este "banul" sub diferitele lui denumiri: euro, dolar, liră, leu, yuan, yen, peso, rublă etc. Vorba lui Oscar Wilde: "În tinereţe credeam că banii sunt cei mai im­portanţi din viaţă. Acum, la bătrâneţe, m-am convins." Dife­renţa este că, dacă-i ai, într-un fel îi cheltuieşti în tinereţe şi cu totul altfel la bătrâneţe. n Poetul  Mihai Eminescu, fost şi temut gazetar, împărţea jurnalele din vremea lui în patru categorii: neinteligente, dar de bună-credinţă, inteligente, dar de rea-credinţă, neinteligente şi de rea-credinţă şi inteligente şi de bună-credinţă. Încercaţi să faceţi acum o ierarhizare să vedem dacă puteţi. nCând un politruk
i-a raportat lui Stalin că "scriitorii sunt beţivi, curvari, nesupuşi Par­tidului", dictatorul, care era orice, dar nu şi prost, i-a replicat: "La­să-i în pace  pentru că alţii n-am!" (La noi, pe vremea lui Ceau­şescu cei care scriau omagii şi-au putut publica şi cărţile adevă­rate, huzurind pe la numeroasele case de creaţie la mare şi la munte. Cei care au făcut pe scor­ţoşii au tras mâţa de coadă…).