"Un ardelean este un om care duce un gând până la capăt"

* Lucian Blaga, poet, filozof, ardelean cu mintea scli­pitoare, are "la activ" şi nişte aforisme demne de ţinut minte: "Cei ce susţin că spiritul este un "produs" al ma­teriei ne cer de fapt să credem într-un miracol; Într-un universal naufragiu – planeta Saturn nici gând n-ar avea să ne arunce colacul de salvare; Când filozoful Thales a spus că totul e făcut din apă, toţi cârciumarii din Millet s-au aliat făcându-i proces de calomnie; Înainte de a muri, pomii ţin să mai în­florească o dată dar fără a da rod; Să nu te cerţi cu oamenii mai mult decât cu tine însuţi; Un ardelean este un om care duce un gând până la capăt ". Aşa era când­va, dar s-a curvit şi ardeleanul o dată cu lumea. * Ro­mânia a fost definită de mulţi în fel şi chip, dar mie mi-a rămas în minte definiţia dată de cunoscutul arhi­tect George Matei Cantacuzino (1899-1960), din os dom­nesc, mama lui, Marcela, fiind nepoata domnitorului Gh. Bibescu: "Ţară de mare farmec şi de puţine virtuţi". Co­muniştii i-au făcut viaţa amară, dar a rezistat eroic, pictând, scriind şi construind. * Nu l-am cunoscut pe actorul de comedie John Coger Martling (n. 1948), deşi se pare că americanii îl apreciază mult pentru emisiunile de radio şi tv. El le povestea amicilor: "Nu pot să suport zgomotul ambulanţelor. Prima mea soţie a fugit cu un şofer de pe Salvare şi de câte ori aud o sirenă mă îngro­zesc la gândul că poate mi-o aduce înapoi!" Şi eu mai vi­sez urât noaptea, dar niciodată cu femei care mă terori­zează. * Prin 1937, Emil Cioran nota: "N-am petrecut în viaţa mea decât trei zile într-o mănăstire şi n-aş reîncepe pentru nimic în lume o experienţă asemănătoare". Nu aflăm ce l-a speriat aşa, Tudor Arghezi fiind călugărul losif la Mănăstirea Cernica o vreme şi-a scris o carte plină de haz şi un ciclu de psalmi"/…/Gătită masa pentru cină/Rămâne pusă de la prânz/ Sunt, Doamne, prejmuit ca o grădină/În care paşte-un mânz". * După ce ne-au invadat magazinele şi pieţele cu toate prefabrica­tele lor îmbibate în chimicale şi E-uri, amicii noştri occidentali, grijulii, ne sfătuiesc cum să revenim la o alimentaţie naturală, "sănătoasă". Scriitorul american George Burns, ajuns la o vârstă venerabilă, le spunea ce­lor care aveau răbdare să-l asculte: "Personal, mă feresc de mâncăruri naturale. La vârsta mea am nevoie de cât mai mulţi conservanţi". Ar putea fi o teorie viabilă. * Una dintre cântăreţele mele preferate, Amanda Lear, povestea unui jurnalist de la revista Paris Match despre perioada în care a stat în preajma excentricului pictor Salvador Dali: "Eram la Şcoala de arte frumoase, să fi avut 17-18 ani. Prietenul meu era Brian Jones, ghitarist la formaţia Rolling Stones. Pictorul ne-a invitat la un local, dar Brian s-a îmbătat şi m-am dus singură. Nu ştiam că Dali era însurat cu Gala. Când m-a văzut, mi-a făcut un fel de compliment: "Aveţi cel mai frumos cap de mort pe care l-am văzut vreodată. Draga mea, un schelet de bună calitate este lucrul cel mai important în viaţă". 15 ani am rămas în anturajul lui, având grijă de el când Gala era plecată cu vreun gigolo. Pe mine mă picta în toate poziţiile şi ipostazele, mai ales goală. Nu m-am culcat cu el niciodată. Era impotent. Spunea frecvent că geniile nu trebuie să se reproducă/…/" Dali a murit la 85 de ani, în 1989, Amanda -are acum 84 de ani şi… un cap frumos de mort! * Socrate era la închisoare şi aştepta ora execuţiei. Prietenii au vrut să-l salveze: "Mă doare undeva. Am 70 de primăveri, am trăit bine, n-are decât să mă salte aia cu coasa. Aşa măcar n-o să apuc să-mi scadă vederea, să-mi cadă dinţii şi să am mereu toga udă de la problemele cu prostata. Rămân aici”. Filozofii au întotdeauna dreptate.