"Niciodată nu suntem mai buni decât atunci când suntem bolnavi"

* Scriitor, consul, prieten cu Tacit, apropiat al împă­ratului Traian, Plinius cel Tânăr scria acum multe sute de ani: "Zilele acestea, boala unui prieten m-a făcut să-mi dau seama că niciodată nu suntem mai buni decât atunci când suntem bolnavi. Căci cine este ispitit de lăcomie sau de ambiţie sau de pasiune când este bolnav? Nu este robul iubirii, nu râvneşte la onoruri, dispreţu­ieşte bogăţiile şi îi ajunge oricât de puţin ar avea." Adevărat, doar că, însănătoşindu-te, uiţi toate suferin­ţele şi-o iei de la capăt cu cele lumeşti: ispită, mân­drie, lăcomie, ambiţie…* Nu ştiu dacă se mai pomeneşte în şcoală, la istorie ori limba română de învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, sfaturi de ţinut minte: "Iar ostaşilor tăi să le dai să bea îndes­tul, cât au nevoie, şi tu, încă, să bei, dar cu măsură, încât mintea ta să biruiască vinul, iar nu să biruiască vinul mintea ta. Şi, la beţie să nu faci daruri, oricât ţi-ar fi sluga de dragă. Şi nici dacă ai o mânie împotriva cuiva, încă de la trezie, să nu dai la iveală mânia ta la beţie împotriva slugii tale şi s-o înjoseşti". De fapt, îl în­demna la cumpătare în toate împrejurările. Din păcate, Teodosie n-a domnit decât puţin: o lună în 1521 şi nici un an în noiembrie 1521 – vara 1522, murind la Istanbul de tuberculoză. * În ianuarie 1871, la câteva luni după ce fusese împins pe tronul României, Carol I îi scria unui prieten prusac că "românii sunt un popor care nu vrea să fie condus şi totuşi nu e în stare să se conducă singur" şi că "masele nu se pot lăuda cu virtuţile cetăţeneşti ce se cer pentru o formă de stat cvasirepublicană." Ne-a "ghicit" perfect psihologia, doar că, pe vremuri, politicienii erau inşi cultivaţi, cu doxă -Averescu, Brătienii, Maniu, Tătărescu, Vaida Voevod, Argetoianu, Duca, nu alde neica nime gen Petre Roman, Nicolae Văcăroiu, Radu Vasile, Victor Ciorbea, Popescu-Tăriceanu, Orban, Cioloş, Tudose, Grindeanu, Viorica Dăncilă, Ciucă, Cîţu…* În romanul "Cimitirul din Praga", Umberto Eco scrie: "Bunicul îmi amintea că evreul , pe lângă că e înfumurat ca un spaniol, ignorant ca un croat, lacom ca un levantin, ingrat ca un maltez, obraznic ca un ţi­gan, murdar ca un englez/?/, unsuros ca un calmuc, porun­citor ca un prusac şi clevetitor ca unul de la Asti (oraş itallan-n.n), mai e şi adulter din cauza poftei neînfrânate/…/" Cred că premiantul Nobel cam exagerează. * "Ca toate plăcerile, somnul ajunge să fie o pasiune, căci s-au văzut indivizi care dorm trei sferturi din viaţă. Şi, ca toate pasiunile, nu are, în aceste condiţii, decât urmări funeste: lenea, nepăsarea, slăbiciunea, îndobitocirea şi moartea". Părerea îi aparţine lui Briliant Savarin, ex­primată în cartea "Psihologia gustului". Da, dar ce bine­ facere ar fi dacă ţi-ai sfârşi viaţa cu un somn cu vi­se plăcute! * În toamna anului 1970 ,Iosip Broz Tito, preşedintele tuturor iugoslavilor, a făcut o vizită oficială în Olanda. Regina Juliana l-a ospătat cu salată de cod, sufleu de brânză, peşte oceanic cu sos parizian, medalion de vânat, piept de curcan cu legume fierte şi lăptuci, pere în ciocolată, burbon şi vinuri franţuzeşti. Balcanicul a mulţumit protocolar, dar, întors la Belgrad , a băut tradiţionala şliboviţă, ghiftuindu-se cu pljeskavica, gjbanica, karadjordje, cevapcici, proja, punjene paprike, skadinski rizot, brodet, pasticada, soparnik…Ni­căieri nu mănânci ca acasă.