"Când iubirea mă apasă, eu îţi dau o motocoasă"

* Sloganul îi aparţine unui bucucreştean, care se dovedeşte nu doar şmecher, ci şi cu veleităţi de poet. Nu prea ştiu ce-i o "motocoasă", dar încerc să-mi imaginez. * Aud mereu sintagme gen: "bani publici", "opinia publică", "so­cietatea civilă" – vorbe goale. Poate prin alte părţi or însemna ceva, la noi, bani publici înseamnă ai nimă­nui, opinia publică este egală cu zero, iar societatea civilă îmi pare opusul celei militare, adică nişte inşi care refuză ordinea, disciplina şi uniforma. Suntem tot mai evident tributari "beţiei de cuvinte". * Unul din nenumăraţii analişti de tot felul, care au apărut după 89, îmi spunea: "Bagă la cap, în capitalism nimeni nu-ţi dă de pomană decât ce nu poate vinde. Suntem nişte braconieri în grădina lui Dumnezeu"..Nu l-am contrazis, eu mergând pe o cale paralelă cu a lui. * Din când în când, răsfoiesc culegerea cu aforisme avându-l ca autor pe filozoful german Arthur Schopenhauer: "Un cerşetor să­nătos este mai fericit decât un împărat bolnav; Nevoia şi lipsa nasc durerea, siguranţa şi prisosul nasc urâ­tul; femeile şi popii sunt două clase de oameni cărora trebuie să ne ferim pe cât posibil de a le face concesii". Bun "dascăl" şi-a ales Eminescu. * Un englez cârcotaş zicea că defectul definitoriu al Orientului este bănuiala, suspiciunea, iar defectul fundamental al Occi­dentului ar fi ipocrizia. Acum, cu vastul program de globalizare, pe ştiutele noastre hibe am început să le altoim şi pe cele ale altora. Vorba lui Creangă: cumplit meş­teşug de tâmpenie. * Citesc în gazeta "Bunul econom" din 14 decembrie 1902 cum se limpezeşte mustul, reţetă ga­rantată: "La 100 litri must punem 10-15 gutui tăiate felii  pe care le-am muiat mai întâi câtva timp în apă fierbinte. Când tragem mustul, anul viitor, prin mai, atuncea îndepărtăm şi aceste felii". La noi, prin Moldova, multora li se termină "mustul" până la Crăciun sau Anul Nou, ca şi porcul! * Recitesc pagini din "Jurnalul unui jurnalist fără jurnal" de I. D.Sârbu: "/…/De circa 22 de ani exilat la Craiova, trăiesc (melcoid)!/într-o tot mai mare însingurare. Alcoolul a fost liantul meu cu lumea. Când beam, puteam să iubesc oamenii, să comunic, să fiu ve­sel, inteligent, stupid, generos. Om ca toţi oamenii. M-au părăsit, pe rând, tutunul (fumam câte patru pachete pe zi), votca (berea şi vinul nu mă satisfăcea), "pokta" după fe­mei ". A murit la 70 de ani, în 17 IX 1989. Din păcate, mai devreme sau mai târziu, toţi ajungem acolo. * La 89 de ani scriitorul francez Jean d`Omersson declara în revista Le Point: "Alerg şi astăzi după fete", dar completa: "Doar că nu mai ştiu de ce." Când nu devin libidinoşi ,moşnegii sunt simpatici. * La un anticariat am dat peste o cărţulie apărută în 1997, la Iaşi,"100 de istorioare cu isto­ricii Epocii de Aur" de Radu Constantinescu, carte hazoasă, scrisă cu talent. Între "personaje" l-am găsit şi pe concitadinul nostru Mihai Sofronie: "Mare, bălai, păr câr­lionţat, figură blândă, de câine ciobănesc, ochi mijiţi, nasul strâmb, buze groase. Mihai era băiat de ceferişti, bătrânul lucra pe locomotivă, făcea cursa Paşcani-Târgu Frumos-Podul Iloaei". De atunci, profesorul Mihai So­fronie s-a mai schimbat. * "Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare. Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: Iată ceva nou!, de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră" (Eclesiastul I, 9, 10). Dar câţi dintre cei care-şi be­lesc genunchii pe treptele mănăstirilor sau ale Parlamentului, fac cruci de la frunte la buric, mai citesc Ve­chiul Testament? Au "cestiuni mai importante la ordinea zilei". Să fure, spre exemplu.