"Oamenii, aici, trăiesc în furnicare, cu milioane, dar singuri"

* O prietenă care a ales să trăiască în Statele Uni­te, dezamăgită de societatea românească actuală, îmi scria într-o epistolă: "Oamenii, aici, trăiesc în furnicare, cu milioane, dar singuri, dragostea familială, de părinţi, de copii, e nulă. Cuvintele de bază sunt ”muncă şi bani”. Dolarul i-a transformat fie în brute, fie în roboţi. Nimănui nu-i pasă de nimeni şi nimic. Aveţi grijă să nu le călcaţi americanilor pe urme". Bag samă, citind prin­tre rânduri, că românca noastră a sărit din lac în puţ.  * Lucian Blaga a spus că n-a reuşit să citească romanul lui Marin Preda "Moromeţii" până la sfârşit, din cauză că e plin de înjurături şi măscări: "Ăştia nu sunt români- spunea-cred că sunt sciţi, sarmaţi, cumani, dar români nu pot să fie". Iar Marin Sorescu, oltean get-beget, recunoştea: "De aici până la Dunăre, toată ţărănimea, în loc să se roage, se pizduie". La noi, o înjurătură bine plasată, te răcoreşte şi te scapă de stres. * Eu, în fiecare săptămână, sunt plătit pentru ca nu cumva să îmi exprim păre­rea sinceră în ziarul la care sunt angajat. Dacă aş face-o, în 24 de ore aş fi şomer”. (John Swinton, fost redactor-şef al ziarului New York Times,1880). * În fiecare an, în Iuna martie, în Noua Zeelandă, se organizează un festival gastronomic mai de­osebit, botezat Wildfoods, unde, între altele, veţi putea savura larve fripte, înecate în sosuri picante, penis de ţap, fiert şi prăjit în unt de arahide, shake-uri din spermă de armăsar, cu aromă de cireşe şi flori de câmp…Mie mi-e cam greaţă şi de tocana făcută cu fu­duliile animalelor noastre, dar dacă-i vorba de ale altora, nici să aud. * În urmă cu vreo 11 ani, parlamen­tarii, plagiind o lege din ţările occidentale, ne obli­gau să facem grătare, la iarbă verde, doar în locuri prestabilite. Scriam încă de atunci că e o lege împo­triva firii românilor şi-am avut dreptate, fiindcă es­te eludată cu seninătate, ca şi altele. * În 1857, la Bucureşti apărea jurnalul "Predicatorul Ecleziastic" din care citez: "De nu ne vom aşterne pe muncă, în veci nu ne vom procopsi, în veci vom tăia frunze câinilor, în veci vom fi cerşetori, aşteptând de la ţară să ne arunce câte o bucăţică de pâine, în veci vom fi robii al­tora care, spre a ne scăpa de lenevire şi trândeveală, vor întinde gârbaciul pe spinarele noastre, ca să ne facă să muncim…"Că bine le mai zicea. Păcat că articolul nu a fost semnat, autorul fiind un adevărat vizionar. * Dintr-o carte de bucate de acum mai bine de un secol, iată o reţetă de "beutură pentru morboşi"(bolnavi – n.n.): "Prăjeşti câteva felii de franzelă ori de pâne pe amândouă laturile frumos brunet şi le pune încă fiind ferbinţi într-un pahar cu apă rece proaspătă, laşi să se răcească apa acoperită cu ce­va, apoi o strecori". Nu spune la care boli este re­comandat acest…pişvaser! * Un englez cam trecut le povestea amicilor la club: "Într-o discuţie cu nevastă-mea, i-am spus că bărbatul e ca vinul, valoarea lui crescând o dată cu vârsta. Nu ştiu ce-a înţeles, dar seara m-a încuiat în pivniţă! "Morala: nu-i indicat să-i spui soţiei tot ce gândeşti, fiindcă ai de pătimit când nici nu te aştepţi…* O statistică din anul 1900: Ungaria Mare avea 19 122 340 de locuitori, dintre care: 8 679 014 unguri, 2 785 265 români, 2 114 423 germani, 1 008 784 slovaci, 1 667 377 croaţi, 1 045 550 sârbi, 482 825 ruteni…Sic transit gloria mundi, pe româneşte: mortul de la groapă nu se mai întoarce.