Într-un almanah de la începutul secolului trecut, mi-a atras atenţia o reţetă "naturistă" pentru "vindecarea che­liei". Am citit-o, fiindcă, de-o vreme, şi fruntea mea tinde să ajungă la ceafă: "După ce se spală capul cu leşie, urmează ungerea lui cu un preparat făcut din untdelemn, unt de dafin, unt de alune prăjite, din câte trele trei dramuri, floare de puciosă cinci dramuri, praf de scrum de căpăţănă de câine arsă, 20 de dramuri. Toate astea se amestecă într-o strachină cu o lingură de lemn. Se fo­loseşte până la vindecare”. Aş fi curios să ştiu care a fost naivul să încerce. * Recitesc cu mare plăcere pa­gini din volumul "Craii de Curtea-Veche" de Mateiu Caragiale, scriitor atât de diferit de părintele său: "La mai mare, solzoşia ta, al nostru eşti. Umbli să-ţi laşi lapţii cu folos. Bre, cum te înfigeai în undiţa la Masinca, o luaseşi pe coarda razachie, cu sacâz dulce, uşor. Ce pramatie, faci pe cocoşu, cotoi mare dumneata. Ei, dar ai de învăţat încă multe; eşti junic; ca să le fii pe plac maimuţelor trebuie să fii porc şi cu şoricial gros. Şi mai ales nu târnosi mangalul că te usuci; de ţi-a mirosit cumva a pagubă, împinge măgarul mai departe; ştii vorba: malac să fie că broaşte…Dacă vezi însă că ridică coada, nu te pierde, ia-o înainte oblu, berbeceşte, ca până de iarnă să te văz crap îmblănit/…/" Giugiuc! * Recent, Dumitru Dragomir "Corleone" a împlinit 77 de ani şi se poartă ca un paşă. A uitat de perioada de după revoluţie, când, strâns cu uşa, a declarat toate matrapazlâcurile pe care le-a făcut în fotbal, la Vâlcea, Scorniceşti, Braşov şi Dinamo Victoria, club al Miliţiei Bucureşti. Pe sărite, a făcut şi ceva puşcărie, dar s-a …orientat şi politic, şi profesional, şi material, iar acum pozează în Făt Frumos din lacrimă, dă lecţii de mo­ralitate pe la diverse posturi tv care cultivă buruieni de ieri şi de azi. Culmea e că a ajuns parlamentar şi preşedinte al Ligii Profesioniste de Fotbal. Acum se laudă că e milionar. Cam acest fel de inşi alcătuiesc în prezent "elitele" României. Pungaşi care nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le pute. Jigodiile vremurilor noas­tre. * Alan Benett (n.1954), scenarist, actor, dramaturg, re­gizor, umorist englez, între alte vorbe de duh a zis: "Sue­dia este locul unde oamenii se sinucid şi regele merge pe bicicletă." Noi încă n-am ajuns atât de…evoluaţi! * În India nu doar vaca este considerată sacră, ci şi ba­lega şi urina ei, din care, în laboratoare, se prepară o gamă de produse farmaceutice cu proprietăţi miracu­loase. Mai mult, o societate a lansat pe piaţă o băutură răcoritoare autohtonă, pe bază de urină de vacă, numită Gau Jal, o alternativă la nocivele Pepsi şi Coca. Posi­bil, fiindcă, în urmă cu ceva ani, Ana a făcut o cură de câteva luni cu propria urină, după o reţetă indiană!/Eu am fost aproape să beau din paharul respectiv crezând că-i ceai…/ * Actorul american Milton Berle (1908-2002) despre soţia lui: "Nevastă-mea îşi dă cu vreo zece creme şi uleiuri în fiecare seară: ulei pentru coate, ulei pen­tru umeri, ulei pentru gât, cremă de pleoape, cremă contra ridurilor.. ..Dacă ia foc, nici pompierii care au stins sondele de petrol din Kuweit n-o scot la capăt cu ea!"(Cu­nosc şi eu nişte doamne între două vârste, pe care nu le mai recunoşti după ce-şi dau fardurile, perucile şi protezele în baie…) * Zice că un ’’domn" i-a făcut ceva mai mult decât simple avansuri femeii unui ţăran ardelean, între altele ducând-o la Bucureşti, maram s-o ajute să îşi înscrie copiii la şcoală. Megieşii săteanului au în­cercat să-i deschidă ochii asupra situaţiei cam nefi­reşti, la care acesta, stând pe prispă şi pufăind din ţigare, zâmbea pe sub mustaţă: "Da` ce, mă, nevasta-i slăni­nă, să se gate?" Chiar aşa.