Oare cine ne mai poate salva?

Cine crede că locuitul în centrul urbei este un mare privilegiu se înșală amarnic. Ca unul dintre acești nefericiți am și câteva contra-argumente doveditoare:  De peste 60 de ani locuiesc la mijlocul străzii Onofreiu Pompeiu pe partea stângă, alături de alți vecini, întruna din cele 9 case construite până la Parcul Tineretului. Pe partea dreaptă funcționează cele două spitale ultra solicitate, Spitalul Clinic de Pediatrie Sibiu și Spitalul de Urgență. În spatele casei noastre funcționează Centrul Școlar de Educație Incluzivă Nr. 1, care ne creează destule probleme de conviețuire iertabile …
    Cei care locuim vis-a-vis de Pediatrie avem nenorocul să suportăm și un altfel de tortură umană comportamentală din partea unora dintre angajații și paznicii care și în timpul orelor de odihnă ies la pauze de țigară în fața ușii de la internări, nu departe de geamurile noastre, râd și conversează cu voce tare verzi și uscate trezindu-ne din somnul nostru matinal …
    Majoritatea dintre noi suntem vârstnici și suferinzi de diferite boli și nu înțelegem de ce nu se poate funcționa în această instituție de sănătate în mod civilizat, fără să afecteze sănătatea vecinilor …
    Oare nu este de ajuns că trebuie să suportăm tot felul de radiații nocive; “parfumul” nedorit al mașinilor de spălat și de uscat, ventilat spre geamurile noastre; suferințele copiilor bolnavi, zi și noapte; nervii aparținătorilor și zgomotul salvărilor la un metru de geamurile noastre în condițiile circulației stradale infernale; dar mai ales comportamentul necivilizat al unora dintre tinerii concitadini sub influența unor droguri și altele … !
    Mai nou, după invazia ciorilor poluatoare au apărut și stoluri de pescăruși de mare cu văităturile lor specifice prevestitoare, de ceva mai rău decât canicula agresivă actuală, în zborurile lor nocturne deasupra caselor noastre …
    Toate acestea la un loc ne forțează să ne izolăm iar în casele noastre cu geamuri zăvorâte, ca pe vremea pandemiei cu gândul la șansele noastre de salvare, tot mai îndepărtate …!!?
    Oare mai există cineva care ar putea să ne salveze de această viață chinuitoare?
    Oare nu merităm și noi să terminăm călătoria noastră pământeană în condiții mai umane?
Cu mult respect, BUNICU IOSIF