Cu supărarea în sufletul nezilelor mele şi ale multora ca mine, sunt nevoit să constat că, de prea multă vreme, doar episodic îi avem trecuţi în manualele şcolare şi liceale pe Decebal şi pe Mircea cel Bătrân; pe Ştefan cel Mare şi pe Vlad Ţepeş; pe Horea şi pe Avram Iancu; pe Nicolaus Olahus şi pe Andrei Şaguna; pe Cuza Vodă şi pe Mihail Kogălniceanu; pe Mihai Eminescu şi pe Ion Creangă; pe Ciprian Porumbescu şi pe George Enescu; pe George Coşbuc şi pe Liviu Rebreanu; pe Mihail Sadoveanu şi pe Octavian Goga; pe Nicolae Titulescu şi pe Ionel Brătianu. În schimb îi avem pe ciumeţii, certăreţii şi îngâmfaţii amărâtelor noastre zile trudite, cu nopţi de veghe şi nesom!

Retrezirea la trista realitate a zilei ! Dacă, pentru o vreme, frumoşii, supăraţii şi puţin blazaţii tineri ai ţării mele vor renunţa la discotecile, barurile şi terasele estivale, în favoarea asfaltului străzilor marilor oraşe, protestând paşnic, urechile părinţilor, bunicilor, dascălilor şi preoţilor lor vor auzi astfel de avertismente şi îndemnuri:

"Eroii Neamului n-au murit, ei ne-au trezit"; "România e şi ţara mea, nu vă bateţi joc de ea"; "Dacă doar vă schimbaţi între voi, noi vă aruncăm la gunoi"; "Miroase a grătar de parlamentar"; "Noi avem forţe să facem schimbări, s-aprindem torţe, nu doar lumânări"; "Singura soluţie, încă o revoluţie"; "Un Preşedinte pentru ţară, nu o ţară pentru Preşedinte"; "Înapoi, banii şi averile furate"; "Încetaţi cu jaful pădurilor şi înstrăinarea pământurilor româneşti"; "Patriotism adevărat, nu ruşine Naţională şi Internaţională".

O pilduitoare întâmplare. Un ţăran bătrân şi văduv este adus să locuiasă şi să trăiască în singurătatea domniei unei vile elegante de la oraş a feciorului şi nurorii sale. După o vreme revine în satul său natal pentru a săpa, semăna şi planta câteva straturi cu legume, zarzavaturi şi flori în grădina casei părinteşti. Reîntâlnindu-ne, din întâmplare, mi-a grăit, zicându-mi: "Atunci când, cu regret, a trebuit să revin în oraş am uitat să bag în portbagajul maşinii feciorului meu hârleţul, sapa şi grebla, lăsându-le în faţa porţii dinspre uliţa mare a satului. Când am revenit peste o săptâmână erau în acelaşi loc, neavând nimeni nevoie să lucreze cu ele. Atât de îmbătrânit şi de părăsit este acum satul meu".

Nici cea mai mică speranţă de împăcare Ruso-Ucraineană şi nici Ucraineano-NATO-Ruso, prin intermediul tratativelor, din moment ce de foarte mult timp au dispărut şi acele subţiri tratative de pace, care mereu se încheiau cu câte un comunicat al neînţelegerilor formale. Şi iată că prin îndelungata aşteptare a morţii naturale sau prin violenţă a lui Vladimir Putin, sau a emigrării în Israel a ucraineanului Volodîmîr Zelenski, întreaga omenire se află în penultimul stadiu din ajunul Apocalipsei Globale! Un prim-episod s-a petrecut în a 461-a zi a Războiului. Respectiv: marţi, 30 mai, pe la orele amiezii. Atunci când Ucraina a atacat cu dronele capitala Rusiei, Moscova.

Se întâmpla undeva, într-un îndepărtat cătun de sat ucrainean. Din spatele perdelelor unei ferestre întunecate se auzea vocea întrebătoare a unei femei, zicând: Cine bate-n geam, târziu în noapte? -Eu sunt, bună mamă, fiul tău dorit. Vin de la Odesa şi sunt grav rănit!

Ţine-ţi minte şi luaţi aminte că oricât am fi de sănătoşi la trup, de deştepţi la cap, de harnici la mâini şi de bogaţi în averi, de norocul norocos al vieţii pământene mereu vom avea nevoie, ca de aer!

Peste tot unde este vorba de OM, e nevoie de căldură sufletească adevărată şi de pasiune reală.

Pe pachetul cu de-ale gurii, trimis cu poşta rapidă unui român aflat la lucru în Spania, alături de adresa destinatarului stătea scris cu creionul chimic: "Îmi este tare dor de tine, măi copile drag!"

Niciodată n-am crezut în farmece, numai în minunile făcute de ele!

O tot mai neplăcută constatare: Vârsta mea tot creşte, iar puterile mele fizice şi mentale tot scad.

Nu există altă alternativă la viaţă, decât să te naşti şi apoi să mori. Să apari în Lume şi să dispari din Lume!

Două gânduri personale şi tot atâtea dovezi ale farmecului şi muzicalităţii limbii române, vorbite şi scrise: PRIMA: Recunosc că nu ştiu, oricât aş vrea să ştiu, ceea ce nu ştiu! A DOUA: Nu ştiu ce e cu mine. Şi nici n-aş vrea să ştiu.

Ne aflăm în anotimpul care tot mai rar seamănă cu Primăverile şi Verile de altădată!

Cât de mult adevăr găsim în următoarea spusă a poetului Adrian Păunescu (1945-2010): "Când toţi vorbesc, se aude cel care tace".

Nicăieri nu-i mai bine decât acasă, la mine! Acolo au trăit bunicii şi părinţii mei. Tot acolo trăiesc şi eu cu toţi cei dragi ai mei!

Cu a ei proverbială milă şi bunătate sufletească, femeia româncă strânge la un loc, păstrează şi înmulţeşte tot ce au mai frumos cele patru anotimpuri ale anului, precum şi viaţa de zi cu zi a întregii sale familii.