Ochiul şi urechea: "Viaţa este o lume, iar văzută în ziare este alta"

* Mulţi oameni de diferite condiţii şi profesii au practicat şi încă mai practică jurnalismul, unii din vocaţie, alţii din interes, mulţi de nevoie (cum erau scriitorii dintre cele două războaie, care făceau jur­nalism ca să aibă din ce trăi). Au ieşit şi multe vorbe pe seama gazetelor şi gazetarilor, multe adevărate, mul­te doar hazlii. Iată câteva: "Ziaristica este literatură pe colţul mesei (lke Graham); Gazetăria este un gen bas­tard, produs al întâlnirii social-politicului cu literatura (Pamfil Şeicaru); Ziariştii – oameni care se gân­desc toată viaţa la profesiunea pe care ar fi trebuit s-o înveţe (Mark Twain); Ziaristul este cineva a cărui funcţie este să explice altora lucruri pe care nici el însuşi nu le înţelege (Alfred Northcliffe); Jurnalismul constă în mare parte din a spune că "Lordul John a murit" unor oameni care habar n-au avut că Lordul John trăia (G. K. Chesterton); Diferenţa dintre literatură şi jurnalism este că jurnalismul este ilizibil iar litera­tura nu este citită (Oscar Wilde)". Mi-a plăcut ce-a zis Agatha Christie: "Nu mi-au plăcut ziariştii niciodată. În cărţile mele i-am lăsat pe toţi să moară". * Din câ­te am învăţat, referendumul este, în democraţie, procesul de consultare directă a cetăţenilor când este vorba de a se lua o decizie importantă pentru ţară. Organizatorii pun întrebări, la care participanţii trebuie să răspundă scurt prin "Da" sau "Nu". Dacă mă întrebaţi pe mine, referendumul ar trebui să fie decizional, reflectând voinţa celor care au participat la vot. Se pare că în România, după ce că nu se apelează la el şi când se desfăşoară, rezultatul este… consultativ, ''ţineţi minte cel cu reducerea numărului de parlamentari, după care acest număr a crescut?! (Eu, dacă aş avea putere doar o săptămână, i-aş întreba pe români simplu, aşteptând răspunsuri simple, fără a mai bate apa-n piuă: 1. Sunteţi de acord cu revenirea la serviciul militar obligatoriu? 2. Sunteţi de acord cu mărirea bugetului pentru înarma­re? Sunteţi pentru reintroducerea pedepsei cu moartea pentru trădare şi subminarea economiei naţionale? 4. Sun­teţi de acord cu legiferarea căsătoriilor între homo­sexuali? 5. Sunteţi de acord cu legiferarea prostituţiei? Iată cinci probleme care s-ar defini o dată pentru totdeauna şi am avea timp şi loc pentru  rezolvarea ce­lorlalte, multe şi importante. Numai că "democraţii" de la putere au alte obiective decât cele privind bunăstarea şi viaţa de zi cu zi a românilor. Aici e buba. * Aţi mai auzit de "celebrul" Andrei Ujică (n.1951, Timişoara), disident, scriitor, regizor, stabilit din 1981 în Germania, cel care a făcut o trilogie cinematografică despre comu­nism şi Ceauşescu? Până prin 2010 s-a mai vorbit de el, acum, nimic. O fi murit… tiptil şi nu ştim noi. Vorba unui glumeţ: "Ziarele au anunţat că a murit Lordul John dar nimeni nu ştie dacă acela a trăit". Mă întreb câţi disidenţi din vremea lui Ceauşescu mai trăiesc? Să nu îmi amintiţi de Mircea Dinescu! * Îi spuneam unui amic că am 2-3 "clienţi" care mă bălăcăresc pe site-ul Tri­bunei. M-a îmbunat: "Siturile sunt supapele prin care turnătorii de ieri şi de azi (nu ăia dinuzine!) îşi continuă activitatea în ilegalitate şi fără a fi plă­tiţi. O fac din simplă obişnuinţă sau plăcere. "I-am replicat că, în lipsa mea, pot şi să mă bată nu doar să mă înjure, fiindcă sunt…vaccinat! * Din volumul "Trage­dia veacurilor" de Ellen G. White (1827-1915), o americană implicată în fondarea Mişcării Adventiste Ziua a Şaptea, am aflat de legea dată de împăratul Constantin în 7 martie 321, cu privire la ziua de odihnă: "Toţi ju­decătorii, orăşenii şi muncitorii trebuie să se odih­nească în venerabila zi a soarelui. Locuitorii satelor însă pot să se ocupe liber de cultivarea câmpului, pen­tru că deseori se întâmplă că nicio altă zi nu este mai potrivită pentru semănarea grâului în brazde sau pentru plantarea viilor în şanţuri. În felul acesta, câştigul dat de providenţă "cerească nu trebuie să se piardă". Nu ştiu dacă legea lui Constantin mai e vala­bilă pentru adventiştii de azi, adică orăşenii să se odihnească duminica, iar ţăranii să robotească.