De pe iarba naturală de Sibiu înspre iarba artificială de Şelimbăr

Evident că atunci când scriu despre urbanismul de Şelim­băr, ai subiectul sub ochii tăi şi nici nu mai are sens să întrebi ceva pe cineva că se vede clar, şi pe soare şi pe nor. Ce aveţi în imagine este o vedere cu iarbă. Poza este făcută din iarba naturală şi de lângă copacii din parcul de pe Aleea Şelimbăr, viitoare vic­timă mutilată de inevitabilele piste, pustii dar "verzi", de biciclete, dar nu vorbim de asta acum. Este făcută din iarba naturală din Sibiu înspre iarba artificială din Şelimbăr.

Aţi ghicit, este plantaţia de blocuri unul într-altul de pe strada Doamna Stanca, unde, pe post de spaţiu verde, este doar un maidan mai mult lung decât lat, că spaţiile verzi nu aduc bani la bugetul local precum imobi­liarele. Aşa că ce s-au gândit edilii locali? Dacă tot nu e iarbă, hai să punem iarbă artificială şi să facem un loc de joacă. Nu de alta dar să nu mai migreze localnicii până hăt, la Sibiu, ca să li se joace copiii. A, se puteau amenaja spaţii verzi acolo, la Şelimbăr? Bine, domnule dar banu'? De unde pica banu'? Aşa, avem ce avem. Că aia merităm. Adică nu noi, ci ei, cei din Şelimbăr… Nu-i nimic, mai iese un fir de buruiană printre biscuiţii de la locul de parcare…