„Banii n-au miros, în schimb au gust bun"

* Despre bani se poate vorbi la nesfârşit, iar oamenii de toate categoriile pun mare preţ pe existenţa acestora, despre care spun că nu au miros, dar au gust bun:"Un om este mai atent la banii decât la principii­le lui (Ralph Emerson); Ce folos îi aduce averea celui fără minte, căci nu poate cumpăra cu ea înţelepciune (Septuaginta); Trebuie considerat bogat cel care-i încredinţat că are ce-i trebuie (Eusebius);  Banii înseamnă putere, iar puterea îţi oferă posibilitatea de a alege (Sam Rockwell); În loc să umple un gol, banii creează unul (Benjamin Franklin); Nu cheltui niciodată banii înainte să-i ai (Thomas Jefferson) ”Asta din urmă li se potriveşte celor care devin sclavii băncilor. * Mihai Mincan, un regizor de care n-am auzit până acum, ne spune într-un interviu că "De cele mai multe ori, simţim nevoia să ficţionalizăm realul". Păi, vedeţi de ce nu mai merg eu la teatru şi mă uit doar la filme clasice’’Pentru că eu nu simt nevoia să "ficţionalizez realul”. * Într-o epistolă din 1949, Ernest Hemingway îi scria fiului său, între altele"./../Notele de trecere sunt tot ce-i trebuie omului. Sunt de pă­rere că prea mulţi oameni absolvă facultatea cu memoria afectată de achiziţia temporară a unor cunoştinţe de valoare îndoielnică."Bine zice. Spre exemplu, mie, ca persoană particulară, pentru cultura generală, mi-au folosit slava veche, latina, gramatica istorică, ling­vistica romanică, teoria literaturii, materii din facultate, dar ca profesor la o şcoală generală sătească, defel. * La Editura Nemira este în curs de apariţie volumul "Dragă tată". Co­respondenţă între Ernest Hemingway şi fiul său Patrick. Poate fi interesant. * Am câţiva detractori, că­rora le pute tot ce scriu eu, nişte soboli care nu semnează. Le sugerez să citească reviste cu benzi desenate, care, probabil, sunt mai aproape de nivelul lor de înţelegere. * Nu ştiu ce au în capetele lor reali­zatorii tv, dar programele sunt tot mai fade, mai ne­interesante, mai siluite, semănând izbitor între ele. Nu mai vorbesc de televiziunile care dau filme artis­tice şi seriale de duzină, pe care le repetă la nesfâr­şit. Unii analişti se miră prefăcut că a crescut cri­minalitatea în rândul tinerilor, a crescut numărul elevilor care se droghează şi îşi maltratează colegi sau profesori, dar nu umblă la rădăcinile răului care sunt chiar aceste emisiuni şi filme tv care fac apolo­gia violenţei sub toate aspectele ei. Păi, dacă în Sta­tele Unite, etalonul democraţiei mondiale, o elevă intră în şcoala în care învaţă şi îşi împuşcă dascăli şi colegi, la nimereală, la noi de ce să nu se întânjale la fel, că doar n-o să ne lăsăm mai prejos. Că învă­ţământul e la pământ vedem, dar educaţia a ajuns… sub pământ, atât în familie, cât şi în şcolile de toate gradele. De aceea nici nu îndrăznesc să mă gândesc la consecinţe. Aş putea să zic şi eu: "După mine, potopul", dar nu mi-e indiferent în ce societa­te vor trăi nepoţii noştri. * Pentru cei care nu ştiu ori au uitat, IMM. Mârşa a fost un colos al in­dustriei constructoare de maşini din România, unde Ceauşescu, în frecventele sale "vizite de lucru", mergea mai cu plăcere decât la Sibiu. Dovadă stă faptul că a trecut pe acolo în 1971, 1981 şi 1984. Pentru uzină şi pentru miile de oameni care lucrau acolo, vizitele au fost benefice, pentru că era de lucru berechet, se câştiga bine, mare parte din producţie era pentru export. Un singur om a avut de suferit: ing. Ilarie Munteanu, directorul general al IMM, pro­movat de Ceauşescu ministru adjunct, ajuns la Bucu­reşti, unde şi-a găsit sfârşitul în condiţii nici pâ­nă azi elucidate. Mă gândesc adeseori la ce om a fost prietenul Ilarie.