Cu cărţile pe faţă

* Pe internet, un anonim, care nu are curajul nici mă­car să-şi însuşească un pseudonim, constată că dau dovadă de ’’precaritate intelectială". Acest limbaj pre­ţios al insului mă face să  deduc că e o jigodie cu ceva şcoală post-revopuţionară de…relaţii şi comu­nicare internaţională. Fiţi siguri că i-am răspuns pe măsură. (Vezi arhiva). * Eu îl ştiu pe "Nilă" de multă vreme şi ieşirile lui în public nu mă pot impresiona ca pe ziariştii ăştia de carnavaluri şi festivaluri, care "se taie" când dau faţă cu o personalitate publi­că tapetată cu diplome şi titluri de hârtie crepona­tă. Klaus lohannis a decorat Teatrul Naţional "Radu Stanca – Ordinul "Meritul Cultural" în grad de Comandor Categoria D (alta mai jos nu era!) Probabil că preşedintele, fost primar al Sibiului, habar n-are că teatrul nostru nu e nici naţional, nici "Radu Stanca" decât în poveştile doamnelor de la Primărie, care vor salarii mai mari, altfel ameninţând cu…întreruperea activi­tăţii. Care activitate, hârţogarilor? Eu, cu un sfert din cei de acum, după o selecţie cinstită, nu pe cumetrii, aş face o mare economie la buget şi servicii adevărate sibienilor, nu spoieli de ochii lumii. * Apropo, cine le-o fi băgat în cap "formatorilor de opinie" că teatrul sibian "este unul dintre cele mai mari din România şi din Europa, înfiinţat în 1 iunie 1788? Actualul teatru datează din anul 1949 şi nu are nici înclin, nici în mânecă cu cel căruia i-a pus bazele tipograful sas Martin von Hochmeister în 1788. Mă întreb când vom învă­ţa să nu ne mai arogăm succesele altora, făcând din ţân­ţar … balerină? * Tot aşa, minţim cu neruşinare-conform obiceiului -mergând pe mâna de lemn a statisticienilor, că sibienii câştigă, în medie, un salariu mediu net de 4 500 lei/lună, ceea ce-i o gogoaşă umplută cu praf de dat la cur împotriva opărelii. Nu pricep cui folosesc aceste basme, aşa cum, pe vremea lui Ceauşescu, n-am price­put de ce să raportăm îndeplinirea cincinalulului în patru ani şi jumătate, când, de fapt, eram în căcat? * Rămânând în zona minciunii statistice, Sibiul ar fi un oraş foarte poluat din România. Prin comparaţie cu oraşele miniere şi industriale din alte ţări, da, este un loc în care se poate respira, mai ales de când au fost falimentate fabricile. Numai că aceia care fac clasamente (nefolositoare cuiva) nu au în vedere ”politica" păguboasă dusă de adminstraţia oraşului, în frunte cu veşnica Astrid Cora Fodor, de "toaletizare"a parcurilor şi a Pădurii Dumbrava, care maschează tăierea copacilor vechi şi înlocuirea lor cu panseluţe, muşcate, ochiul boului şi beşina sasului. Până mai avem câteva soiuri de pă­sări care ne suportă – vrăbii, rândunele, berze, guguştiuci, pescăruşi, chiar ciori – înseamnă că vom supra­vieţui invaziei de asfalt, care, ca şi noroiul, nu rugi­neşte. * Nici n-am băgat de seamă că au trecut 30 de ani de când a început circul de-i zice simandicos FITS. Am îmbătrânit cam degeaba. * Întrecere între doamnele Fodor şi Câmpean, care din ele face mai mulţi cetăţeni de onoa­re ai oraşului, respectiv judeţului Sibiu. Nu că râvnesc -fiindcă sunt al satului Păuca, în care m-am născut şi care contează – dar pe care acoperiş să se caţere scri­itori, pictori, universitari, muzicieni de valoare incon­testabilă, ca să le atragă atenţia acestor…bicicliste care ne conduc şi care ar cam trebui să se retragă din peisaj, lăsând locul unor oameni de cultură, intelectu­ali cu carte şi discernământ în aprecieri. * Am aflat că mai există Direcţia Judeţeană de Sport din Sibiu du­pă ce ne-a anunţat că "toate bazele sportive din judeţ au fost omologate pentru desfăşurarea Programului Na­ţional "Sportul pentru toţi". Întrebare: care baze sporti­ve, că nu avem mai nimic? Altă întrebare: de ce aţi desfiinţat Daciada, care tocmai asta făcea şi era pe un fă­gaş bun?